4 luni, 3 saptamani si 2 zile


Nu am putut respira bine aproape tot filmul. Desi am pornit in directia cinematografului hotarata sa il analizez cat se poate de rational, nu am putut sa imi incetinesc bataile inimii sau sa nu ma simt terorizata. Asta pentru ca de la inceput m-am vazut pe mine acolo, acum 20 de ani, traind in locul oricareia dintre cele doua fete, Otilia (Anamaria Marinca) si Gabita (Laura Vasiliu).

M-am intrebat:

As fi avut curajul sa apelez la un necunoscut in cazul unui avort ilegal?

As fi putut sa risc si sa pierd atat de mult pentru a ajuta o prietena?

Filmul nu este despre avort. Nu pentru mine, in orice caz! Avortul face parte din poveste, e un motoras, dar nimic mai mult. Nu se discuta o problema morala, nu este nici pro-avort, nici contra-avort. E despre oameni in timpul comunismului, care fac si ei ce pot pentru a isi acorda iluzia unei libertati.

Cele doua fete lupta pentru dreptul de a-si continua viata asa cum isi doresc ele. In mod paradoxal, cea insarcinata, Gabita, este si cea care lupta cel mai putin pentru aceasta intrerupere de sarcina. Cea care isi da mai putin interesul. Cea care accepta sacrificii imense din partea prietenei ei si da la schimb un simplu “mersi”, in loc sa isi ceara iertare. Otilia cea curajoasa este un personaj diametral opus fata de naiva ei prietena.

Otilia este cea care preia initiativa, care umbla singura noaptea pe strazi cu un fetus in geanta, cea care face rezervare la hotel, se cearta cu receptionerele artagoase, cea care face rost de bani sau care ofera altceva in locul banilor-lipsa si cea care il aduce pe villain in scena.

Personajul negativ este Domnul Bebe (ce ironie a numelui!). Sau oare este personaj negativ? Stiu ca atunci cand a intrat in “scena” am simtit de la inceput ca il voi detesta. Dar oare un om care “faciliteaza” avorturile poate fi altfel decat transant, plin de tupeu, obsedat de detalii, suparat cand cerintele lui nu sunt indeplinite?

O spune DL Bebe (Vlad Ivanov) himself: “Pe mine ma aresteaza primul, eu o sa fiu condamnat pentru omor”. Atunci il putem condamna pe acest “adaptat “ la regim ca face tot ce poate pentru a-si salva propria piele? Daca ar fi vorba doar de aceasta dorinta de a nu fi arestat, atunci poate mi-ar putea fi chiar simpatic. Dar Vlad Ivanov il joaca intr-o asemenea maniera, incat simti ceva tarandu-ti-se sub piele. Eu una l-am vazut libidinos, schimbator, cu doua fete. Dar un personaj incredibil, jucat la perfectiune, care te face sa-l urasti cu pasiune.

Una din scenele cele mai interesante este cea de la o aniversare. Adi, iubitul Otiliei, un aparent “Fat-Frumos” care se pregateste sa fie medic, o santajeaza emotional pe fata sa vina la ziua mamei lui (jucata de minunata Luminita Gheorghiu din “Moartea Domnului Lazarescu”). Si sa-i cumpere si gladiole! Iar Otilia, fidela cuvantului dat, reuseste sa strecoare si aceasta petrecere in “programul” ei pentru acea seara.

Experienta se dovedeste a fi benefica pentru ea: ii deschide ochii, ii arata de fapt ce fel de relatie are. Atata timp cat ea apare la bairam fiind tulburata profund, iar el ii reproseaza ca a uitat gladiolele, puteti sa va dati si voi seama.

Scena banchetului este “graitoare” mai ales pentru ca toti am trait-o. Cand am mers la rubedenii in camere minuscule, inghesuiti in jurul unei mese, stand pe scaunele si taburete. Eu una simteam ca timpul se dilata in acele momente, ca este o suferinta mult prea mare de suportat: zgomotul, agitatia, discutiile politice… Iar o fata care traieste o trauma emotionala profunda, cu atat mai mult are o expresie de disperare absoluta.

Mie mi-a placut impartialitatea filmului, constructia asemanatoare cu un film documentar, mi-a placut ca Mungiu nu judeca pe nimeni, nu condamna, nu ridica in slavi. Eu am ales sa fiu de partea Otiliei si sa o dispretuiesc pe Gabita pentru slabiciunea ei. Otilia este genul de personaj care nu are cum sa nu te atinga. Filmul este construit in jurul ei.

In timpul scenelor filmate cu camera de mana, noaptea, prin Bucuresti, am avut senzatia ca ma aflu in spatele ei. Era intuneric, frig, camera tremura iar putinele luminite se vedeau slabe, in fata. Am avut senzatia ca nu am nicio scapare de acolo. Am avut senzatia ca nici ea nu are nicio scapare. Si poate asa si este. Sau a fost atunci.

As vrea sa mai vorbesc si despre controversele iscate pe marginea filmului.

Scena cu fetusul pe podeaua din baie nu mi s-a parut exagerata. Mi s-a parut integrata in contextul filmului ca intreg. Ma intreb de ce nu sar catolicii si atunci cand se sfarteca oameni in Saw?

Am mai citit un comunicat de presa al Asociatiei Provita Media care sustine ca “protejeaza” copiii. Folosind cuvinte “extrem de originale” (uratenie sufleteasca) si limbaj pompos, ei spun ca eroinele filmului “n-au nici o tresarire sufleteasca ce ar putea sa le opreasca de la avort. Pentru asta, ele sunt de acord sa se lase violate si nu se linistesc pana cand fatul de patru luni nu este scos afara din pantecele acelei tinere fete. Actiunea avortarii acestui copil, care se desfasoara de-a lungul întregului film, este redata ca o simpla operatie medicala. Autorii filmului, cu un cinism maxim, dau imaginea copilului ucis pe mozaicul unei bai de hotel, iar aruncarea lui la tomberon are încarcatura unui happy end.”

Puritanismul lives on, indoctrinarile la fel, exista oameni care inca mai au curajul sa vorbeasca despre valori morale in timp ce ei sunt cei mai mari ipocriti. As vrea sa le transmit ca filmul nu spune ca e bine sa avortezi, asta te lasa sa decizi singur, dupa vizionare.

Si as mai vrea sa-i intreb: ei considera ca un copil nascut in bratele unei tinere care nu are cu ce sa-l hraneasca, e data afara de la facultate, nu poate sa se angajeze si il creste intr-o camaruta undeva, pentru ca alta optiune nu are, ei considera ca acest copil ar creste normal si fericit???

Concluzie: Nu m-am dus sa il vad pentru Palmierul de Aur sau orice alta distinctie sau pentru ca au existat scene care au indignat Vaticanul. M-am dus fara sa citesc cronici in prealabil, fara sa am vreo asteptare, fie ea buna sau rea. Duceti-va si voi sa il vedeti si judecati singuri!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s