L’Auberge Espagnole (2002)


Uniunea Europeana e formată din oameni, din culturi diferite. Câteodată acestea se întâlnesc într-un Han Spaniol (Auberge Espagnole).

Xavier (Romain Duris), un tânăr parizian, se integrează cu uşurinţă într-un grup de Erasmusi din Barcelona. A ajuns acolo pentru că masterul i-ar uşura înhăţarea unui post în Ministerul Economiei din Franţa. Francezul e confuz: postul i-a fost impus cu subtilitate de către tatăl său: “nu ar strica un asemenea job”.

Barcelona e un tărâm străin, în care se vorbeşte catalana, dialectul dificil al spaniolei. În primele incursiuni în necunoscut tânărul e susţinut de un cuplu de francezi proaspăt-căsătoriţi cunoscuţi la aeroport. Ea, Sophie-Anne (Judith Godreche), e docilă, inhibată şi supusă soţului, Jean Michel, un doctor prea ocupat pentru a petrece timpul cu soţia lui.
Grupul de cinci studenţi Erasmus cu care Xavier va coabita un an îl cucereşte de la început prin eterogenitatea lui: Wendy e din Marea Britanie, Tobias din Germania, Alessandro din Italia, Soledad din Spania şi Lars din Danemarca. Fiecare aruncă în joc propria identitate culturală. Intersecţiile lor şi micile neînţelegeri care apar, se potrivesc, rezonează cu firea volatilă a lui Xavier, care se regăseşte în toţi şi niciunul.

Tânărul îşi aminteşte de vremea când era “băiatul blond, care vroia să fie scriitor”, cale de la care deviase prin cariera economică aleasă cu sau fără voia lui. Îşi ignora amintirile, fiind ispitit de misterul feminin, care îi înghite întreaga atenţie. În acest scop, belgianca Isabelle (Cecile de France), pe care o “introduce” în grup şi în apartament îi dă lecţii în ale cuceririi femeilor. Aceste lecţii izvorăsc din experienţa ei de viaţă, pentru că Isabelle cucereşte şi iubeşte femeile la rândul ei. Lecţiile sunt aplicate pe pielea lui Sophie-Anne, soţia ignorată de soţ, cu care Xavier se implică într-o relaţie pasională şi inconştientă. Febra pasiunii îl face s-o uite pe Martine (Audrey Tatou), iubita care îl aşteaptă acasă.
Dar el nu e singurul infidel dintre Erasmusi: Isabelle îşi înşeală iubita belgiancă cu profesoara de flamenco, iar englezoaica Wendy îşi înşeală iubitul rămas în Anglia cu un american de care e atrasă doar fizic.

Anumite experienţe şi trăiri sunt universale. Altele nu. Însă totul e “la comun” în Hanul Spaniol. Xavier ajunge la concluzia că apartamentul se conformează definiţiei lui Maurois la conceptul de “auberge espagnole”: “un loc în care găsim doar ce aducem”. Citatul e exemplificat prin micile tuşe de natură culturală din jurul frigiderului şi al telefonului. Frigiderul e şi el o mică Uniune Europeana: sectoare cu graniţe fixe, care coexistă în acelaşi spaţiu: mâncarea din fiecare sector “vorbeşte” despre proprietar. Cei şapte colegi sunt înghesuiţi în apartament, aşa cum şi alimentele se aglomerează în frigider.

Lângă telefon există o listă cu drapelele fiecărei ţări de provenienţă a studenţilor. Alături, textul tradus plurilingvistic: “X nu este acasă. Se va întoarce seara”. Chiar acest text îi dă de furcă lui Wendy când trebuie să-i spună mamei lui Xavier că acesta nu e acasă. Franţuzoaica întreabă dacă e “la fac”. Wendy e şocată: “la fuck??”. După ce Xavier o lămureşte că “fac” e doar o prescurtare la “facultate”, englezoaica anunţă mândră, câteva zile mai târziu: “I’m going to fuck/fac!” Cei şapte, un Consiliu al Europei la scară redusă, se împrietenesc, învaţă să coabiteze şi să se ajute reciproc, experienţele din jurul Hanului Spaniol devenind lecţii de viaţă.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s