Filmul e un rollercoaster. Scorsese ghideaza trenuletul pe sine si DiCaprio reactioneaza intens la toate derailerile, plonjeurile in gol si hurducaturile cauzate de viteza.
DiCaprio este Teddy Daniels, un serif federal care ajunge cu feribotul pe Shutter Island, la un ospiciu. El si partenerul lui, Chuck (Mark Ruffalo) trebuie sa o gaseasca pe Rachel Solando, o pacienta care a evadat. Dar oamenii de la ospiciu nu coopereaza cu draga inima, mai ales doctorii jucati de Sir Ben Kingsley si Max Von Sydow, ambii extrem de creepy.
Teddy e si el un tip cu traume, a participat la eliberarea evreilor din lagarul Dachau in Al Doilea Razboi Mondial, iar sotia, Michelle Williams (minunata si stralucitoare ca de obicei), a murit intr-un incendiu provocat de un piroman, Andrew Laddies. Teddy are vise extrem de veridice in care rememoreaza imaginile care l-au marcat in timpul Holocaustului, oamenii pe care nu i-a putut salva, si are conversatii criptice cu sotia lui.
In timp ce incearca sa rezolve cazul, agentul trece mai degraba printr-o lupta cu sine, lupta pe care responsabilii ospiciului par sa o foloseasca in avantajul lor.
Violenta imaginilor lui Scorsese este, ca de obicei, minunata, din punct de vedere estetic. Ma gandesc mai ales la o amintire de la Dachau, in care, ofiterul SS, care incercase sa-si zboare creierii si nu reusise zacea pe podea intr-o balta de sange, incercand disperat sa puna mana din nou pe pistol. Pe fereastra se vede ninsoarea, camera e luminata si hartiile zboara prin ea in timp ce Teddy, da pistolul la o parte, cu bocancul, in slow-motion.
“Shutter Island” e un thriller. Unul bun, intr-o categorie de care Hollywoodul parca s-a hotarat sa-si bata joc. Nu e cel mai bun film al lui Scorsese, dar este puternic, te rascoleste, te provoaca sa gasesti raspunsul inaintea lui Teddy (din pacate eu l-am gasit prematur) si te plimba peste doua ore intr-o locatie cu atmosfera de film noir, creata minutios, pana la cele mai mici detalii. Mie mi-a placut mult calitatea retro a filmului. Si Lucky Strike-urile fara filtru pe care le fumau Teddy si Chuck! Nu mi-a placut ca am ghicit despre ce e vorba si ca, prin montaj, mesajul putea deveni mai consistent. A, da! Si cravata oribila a lui Teddy, care jur ca este cea mai urata de pe lume.
Premiera in Romania: 26 februarie.
(Pop-)culture geek and proud! 
Scorsese is back, dar nu stiu ce sanse are cu filmul asta la Oscar.
Pai Martin, lansarea filmului acum, in februarie, ne zice ca producatorii si Scorsese nici nu se gandesc la Oscar. De obicei, filmele care au pretentii la Premiile Oscar sunt programate pentru lansare in perioada septembrie – decembrie a unui an, pentru a fi “pe val”.
Un film lansat in februarie 2010 ar putea sa intre in cursa pentru Oscaruri 2011, dar nu are practic nicio sansa, pentru ca “buzz-ul” de Oscar se dezumfla pana atunci si nicio campanie de marketing nu-l mai poate promova. Tocmai, am citit ca filmul trebuia sa fie lansat in toamna, fix in perioada filmelor “momeala de Oscar”, dar au renuntat, pentru ca in februarie acum puteau spera la incasari mult mai consistente.
Agree. Parca nu-l vad pe Leo in rolul asta. Nu stiu de ce, parca nu ma desprind de figura “aia”, insa nu a facut un rol prost. Insa cred ca Scorsese are mici (hehe) obsesii si ca ar fi putut sa foloseasca un alt actor cu mai multa credibilitate. Oricum, parerile-s impartite. Unii oameni l-au placut pe Leo, unii nu.
Nu poti multumi niciodata pe toata lumea 🙂