“Dormi!” imperativul inutil, dar amuzant

Cateva ganduri despre cartea pe care am terminat-o aseara.

– Prezinta povestile paralele ale unor insomniaci – 2 la numar – care se cunosc si se despart. Ea (Maya) este o rebela, el (Benoit) este un traumatizat inca din copilarie. Fiecare preia “microfonu’ ” in capitole alternative. Vocea ei e mai ludica, a lui e putin cam obosita.

– Annelies Verbeke e din Flandra si momentan are 35 de ani. Imi place mult fata ei atipica (inserez o poza mai jos).

-In ciuda unor evenimente nefericite si chiar tragice, povestea e plina de umor. Personajele sunt demente (si nu numai cele ale caror creiere sunt afectate de lipsa de somn), poate in anumite momente dementa lor e dusa la extrem.

– Exista niste bucati onirice savuroase, cu un casalot pe nume Frederik.

– In total, cartea are 120 de pagini. Daca nu stai la work de serviciu pana tarziu, ca mine, poti s-o citesti intr-o singura zi (calendaristica – de fapt, daca stai doua ore intr-un loc se poate parcurge lejer). Exista cateva stangacii de limbaj dar, ce stiu eu, poate sunt de la traducere. Partile tragice sunt un pic siropoase.

– M-am distrat, am ras, mi-a placut.