“The Blind Side” si de ce va lua Bullock Oscar


Filmul a fost lansat doar in SUA, in noiembrie. Si in Filipine si Singapore, in ianuarie. Dar nicaieri pe altundeva. Pentru ca este o poveste clasica americana, incarnarea perfecta a “visului american”. Pentru ca este bazat pe o poveste reala, a unui erou american, fotbalistul Michael Oher, in pozitia de “tail-back”, care din copil al strazii, din ghetou, cu o copilarie dificila, a fost adoptat de o familie alba care i-a oferit totul si care a crezut in el. Sandra Bullock este mama din familia adoptiva. O sudista, membra NRA (National Rifle Association), cu pistolul mereu in geanta, care n-a cunoscut un democrat in viata ei. Recunosc ca mi-a placut personajul. Genul de sudista intepata, care-si creste copiii cu disciplina, dar si dragoste, si cu un accent simpatic (am inceput sa indragesc accentul sudist odata cu True Blood). Instinctul matern preia controlul asupra ei si il creste pe acest adolescent, aparent la limita retardarii mentale, ca pe copilul ei. Si rolul chiar nu e de Oscar, oricat de simpatic ar fi fost personajul (simpatia is not enough). Intr-adevar, acesta este cel mai bun rol al ei, dar cred ca asta spune ceva si despre rolurile pe care le-a ales pana acum.

Tim McGraw, cantaretu’ country, il joaca pe sotul ei de carton, bidimensional cat se poate. Si copilul lor este jucat, cred, de un pusti cu sindromul deficitului de atentie (asta e constatarea mea) si care-si schimonoseste fata in feluri ingrozitoare (salvati-ma de copiii de genul asta din filme, care vezi-doamne sunt mult mai destepti decat i-ar da de gol varsta).

Cu o asemenea poveste “inspirationala” e foarte greu sa n-o dai pe siroposenii, pe replici de “suflet”, pe personaje too good to be true. Si regizorul nu prea a reusit sa evite zona dulceaga, unde personajele depasesc problemele de rasa si statut social. Exista inevitabila cearta intre parinti si noul copil, in care el dispare si ei nu stiu daca-l vor mai regasi. Si, desigur, exista finalul cat se poate de fericit in care baiatul cat un munte (jucat de un actor care nu mi-a transmis nicio emotie) este selectat pentru Liga Nationala de Fotbal. Si na! Viitorul il are la picioare.

Cum sa-l reparam: Simplu – in loc ca totul sa fie roz si drama superficiala, regizorul putea sa abordeze mai cu incredere problemele rasiale si sa vorbeasca mai mult despre contrastul dintre suburbiile familiei adoptive si ghetoul periculos.

La tema asta pot da un exemplu de film mult mai fain. “Remember the Titans“.  Are loc in anii ’60, Denzel Washington este antrenorul unei echipe de fotbal mixte, albi + negri, si acolo rezolvarea si finalul sunt mult mai emotionante.

Filmul n-ar fi intrat in top 10 al Oscarurilor (categoria Best Picture) daca n-ar fi fost figura gigantica si carismatica a Sandrei Bullock care sa-l impinga-n fata. Ea o sa ia Oscarul. Filmul, not so much. Si, dupa ce am vazut “The Blind Side”, pot sa spun ca, cel mai probabil nu merita premiul. (Nu am vazut inca ce a jucat Helen Mirren sau Gabourey Sidibe).

Asa ca decizia va fi una politica si intru prosperitatea filmelor de la Hollywood. Din mai multe puncte de vedere.

  • Pentru Bullock, 2009  a fost cel mai profitabil si de succes an al carierei ei si, de asemenea, a fost vedeta care le-a adus cei mai multi bani distribuitorilor de film.
  • Audienta Oscarurilor a ajuns la cele mai scazute valori din istorie. Publicitatea la Oscar e frakkin’ expensive, asa ca e bine ca printre nominalizati si prezentatori sa existe figuri care atrag o paleta mai larga de public. (De-asta Robert Pattinson, Taylor Lautner & co vor prezenta categorii, ca sa atraga “gasca Twilight”). Din acelasi motiv, Sandra Bullock este nominalizata pentru un film extrem de popular, care a incasat 246 de milioane de dolari in SUA.

4 thoughts on ““The Blind Side” si de ce va lua Bullock Oscar

  1. M. says:

    Cam asta ziceau şi o tipă de la NPR aici, că Blind Side a fost luat peste picior pentru scenariul simplist; dar Avatar, cu un scenariu chiar mai simplist, e printre favoriţi la marele premiu.

    Blind Side nu am văzut încă, am în schimb cartea, despre care am auzit lucruri foarte bune.

    Lărgirea grupului de nominalizări la 10 tocmai asta a dorit să ofere: şansa ca filme văzute şi de oameni [nu doar de critici] să fie în cursă, ca să aibă americanul de rând motiv să se uite la ceremonie. Să nu mai pară o cursă de uz intern, între filmele favorite ale criticilor şi pe care nu le-a văzut nimeni.

  2. trifoi says:

    Daca-ti vine sa crezi, eu nu am vazut inca “Avatar”. Stiu ca are o poveste simplista, dar ma voi pronunta pe tema asta cand voi vedea filmul😀.

    Stiu ca de-asta s-a largit grupul de nominalizari. Imi pare bine ca a intrat District 9 in cursa, care a fost vazut de si mai multi oameni, din intreaga lume si care chiar merita nominalizarile la Oscar!

  3. mi s’a parut atat de Disney, previzibil&all filmul asta, mai ales ca l’am vazut dupa Precious, iar contrastul este enorm.And I can’t stand Bullock, fata dragutza si buna la toate care face 10 roluri “usor digerabile” pe an.Nu se compara cu niciuna din celelalte nominalizate dar totusi…Oscars.For the masses, u know.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s