Jeroen Brouwers – Rosu ucigas


Abia acum ajung sa citesc cartile din colectia “Cotidianul”, alea de la inceput, pe care le-am strans cu fidelitate si apoi le-am uitat in biblioteca. De fiecare data cand iau una dintre  cartile astea, am parte de o surpriza placuta. Sau neplacuta si dureroasa, intensa si minunata, asa cum a fost cartea asta.

“Rosu ucigas” este autobiografica. Olandezul Jeroen Browuers povesteste printre altele despre perioada in care, la patru ani, a fost prizonier intr-un lagar al japonezilor, in Indonezia, in timpul celui De-Al Doilea Razboi Mondial, alaturi de mama, sora si bunica. Tatal si bunicul si fratii lui erau prizonieri de razboi in Japonia.

Amintirile legate de lagar, prea ingrozitoare perntru a le aminti, sunt declansate de moartea mamei sale, la un azil pentru batrani.

Desi nu vrea sa recunoasca, Jeroen, lasat cu un handicap emotional serios in urma experientelor sale, este consumat de vina, pentru ca nu a putut s-o apere pe mama lui, pe care sustine ca o uraste, dar de fapt este legat de ea in cel mai intens mod posibil. Prin durere, prin frica, prin sacrificiu.

– O nota interesanta este ca autorul este furios, pentru ca, desi lagarele germane din timpul razboiului sunt extrem de cunoscute, cele japoneze, in care s-au petrecut lucruri la fel de oribile, sunt amintite de catre supravietuitori cu o anumita blandete, melancolie. Asa ca Jeroen simte ca datoria lui este de a descrie experienta, de a o imparti cu lumea, pentru a scapa o greutate de pe suflet.

– Eroului ii este frica in continuu, desi in copilarie, in lagar, era inconstient, nu-si dadea seama ce i se intampla lui si celor din jur. In acelasi timp, nu poate forma o legatura afectiva cu cineva, mai ales cu sotiile lui, si se intreaba “cine m-a invatat vreodata cum sa simt?”

– Exista un moment interesant, o metafora extrem de subtila care implica un film japonez, al lui Kurosawa, difuzat de o televiziune germana, cu vocile japonezilor postsincronizate…

Desi are doar 100 de pagini, cartea este extrem de intensa si merita citita.

7 thoughts on “Jeroen Brouwers – Rosu ucigas

  1. quasiote says:

    Am citit și eu cartea asta, o consider una dintre cărțile cele mai oripilante dintre cele pe care le-am citit. Am mai întâlnit secvențe la fel de dure în cărțile lui Soljenițîn despre gulag.

  2. trifoi says:

    In cazul asta intentia lui a fost sa oripileze, sa socheze cu anumite imagini, care, nu am nicio indoiala, sunt reale si realiste. Din pacate

  3. Meridor says:

    Am citit-o acum vreo trei ani si tin minte ca am fost cam traumatizata. But that’s not a bad thing. Atata timp cat chestiile dure nu sunt gratuite.

  4. trifoi says:

    Pai da. Chestiile dure nu au fost gratuite, ba chiar le-a cuplat cu scene senzuale si tocmai contrastul folosit le-a facut mai socante.

  5. trebuie sa i-o recomand lui Sorin, el are o apetenta aproape kinky spre carti cu lagare, dictatori, inchisori, gulag & stuff.😀
    si, cine stie, poate-o citesc si eu si poate o sa fac la fel cum am facut cu Requiem for a Dream sau Antichristul lui von Trier: n-o sa ma opri, oricat de socant ar fi🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s