Dans Dans Dans, da’ nu singur


Voi numi aceasta perioada din viata mea de cititor, perioada japoneza. Murakami a venit dupa Kazuo Ishiguro si “Rosu ucigas” (amintiri din lagarul japonez). Succesiunea celor trei carti n-a fost deloc premeditata, dar iata ca l-am terminat pe Murakami (si acum citesc Sabato, deci am sarit deja pe alt continent).

Trebuie sa povestesc ca eu l-am “cunoscut” pe Murakami la Bac, cand am avut un text de interpretat “la prima vedere” din La sud de granita, la vest de soare. Abia anul trecut am citit prima carte de el, “In cautarea oii fantastice”, care mi-a placut foarte mult. “Dan Dans Dans” este un sequel si am inteles ca de fapt, inainte de “Oaie”, mai exista inca doua carti care fac parte din trilogia Sobolanului.

Acelasi narator fara nume este si aici cel care navigheaza intr-o mare de ciudatenii. Numai ca el este acela privit de toata lumea ca un ciudat. Dupa ce si-a pierdut in “oaia fantastica” iubita cu cele mai minunate urechi din lume, our guy incepe s-o caute, din cauza unor vise cu Hotelul Delfin care-l bantuie. El simte ca cineva plange pentru el acolo. Asa ca se intoarce la Sapporo, orasul in care se afla Hotelul Delfin, dar in locul acestuia gaseste o cladire cu acelasi nume, dar de varianta corporatista, cu mult mai multe etaje si conditii mai bune de trai (most of the time, oricum).

Desi nu-si da seama, el gaseste la Sapporo indicii si oameni care-l trimit pe drumul potrivit.

Mai intai e Yuki (= zapada), o fata de 13 ani, care asculta muzica toata ziua si are un soi de premonitii. Yuki e abandonata de mama ei, o fotografa artista cu capul in nori, si tatal ei, un scriitor oportunist (al carui nume e Hikaru Makimura, o ironie sanatoasa din partea lui Murakami), nu se implica in educatia ei. Apoi apare Gotanda, un actor sarmant si un good guy, dar care e nefericit pentru ca e typecast de fiecare data ca doctor sau profesor si nu poate juca altceva.

Aceste personaje sunt incercarile timide ale eroului de a se lega de lume prin oameni. Singuratatea in care traieste si munca pe care o face – deszapezire culturala, cum ii spune el – risca sa-l cuprinda in totalitate. Asa ca trebuie sa danseze, sa danseze in continuare, sa accepte orice ocazie care i se ofera (printre care si o minunata vacanta in Hawaii) de a scapa de izolare.

Personajul mi-a placut si mai mult fata de parcursul lui din “oaie…” Mesajele lui impotriva capitalismului, faptul ca e un underachiever care nu-si gaseste locul in lume, desi e competent si inteligent.

Intr-un fel am extras din cartea asta ca legaturile sunt greu de facut intr-o astfel de lume (sunt de acord). Ca ti-e greu sa gasesti oameni asemeni tie, “ciudati” ca tine, daca pot sa spun asa. Ca intr-o lume in care se pot deconta chiar si prostituatele, prietenii adevarati sunt greu de gasit.

Povestea din carte este legata strans de revolutia tehnologica din Japonia anilor ’80, cand lumea se schimba brusc si apar marile corporatii. Toata lumea are contabil, toata lumea si-a vandut sufletul cuiva (de exemplu, Gotanda si l-a vandut unei agentii de impresariat, care nu-l lasa sa-si ia un Subaru sau un Civic. Il obliga sa conduca un Maserati). Asa ca eroul nostru se refugiaza in rockul vechi si se lupta din rasputeri sa-si pastreze legaturile cu lumea.

3 thoughts on “Dans Dans Dans, da’ nu singur

  1. Si mie mi’a placut this book, dar din pacate Murakami m’a dezamagit cuthe others..adica am mai incercat Cronica Pasarii Arc, Kafka pe malul marii si “La sud de…” . Didnt work for me.
    In schimba Padurea si Dans…loved them :X (mai ales ca pe “Dans” am furat’o, shame on me🙂

  2. trifoi says:

    😀 Cu totii mai furam carti din cand in cand… Sunt sigura de asta. Eu am citit doar “Oaia” si “Dans dans dans” de el. Mai am “La Capatul lumii si-n tara aspra a minunilor” si volumul de povestiri cu “Salcia plangatoare si fata adormita”… Dar sigur o sa mai cetesc si altele😀

  3. @ tuvia : Cronica pasarii arc este cea mai buna carte a lui Haruki din punctul meu de vedere. un roman de nota 10. mult peste Padurea norvegiana si Dans Dans.

    @ trifoi : eu am citit tot de la el, mai putin Underground. e genial omu. numai cata muzica am ascultat de pe urma cartilor lui….

    Si ca sa fiu la subiect, cu Dans dans dans, ce mi-a placut cel mai mult este cum se oprea liftul aiurea la hotel Delfin si intra personajul in vechiul hotel Delfin. o faza cam infricosatoare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s