Intunericul de la capatul “Tunelului” lui Sabato


“Tunelul” nu este in niciun caz o poveste de dragoste, ci una despre obsesie. Recunosc, in adolescenta, ma purtam exact ca acest pictor de 38 de ani. Credeam ca m-am indragostit, visam la intalniri intamplatoare cu persoana cu care nu puteam vorbi deloc, eram timida si compuneam conversatii, ajungand la diferite finaluri.

“E ceva obisnuit ca, in noptile de insomnie, sa fii mai hotarat teoretic decat practic, in timpul zilei” – si senzatia asta o cunosc extrem de bine.

Dar pictorul Castel nu e adolescent. Convins ca gaseste o femeie care sa-l inteleaga pe el si picturile sale, el creaza in minte o imagine a ei, creaza o relatie fictiva cu ea, care dureaza luni, considera conversatiile ca fiind adevarate, ca muschi pe scheletul primei lor intalniri, si asteapta sa o intalneasca pe planul real.

Sansa ii surade, dar “logica” lui, femeia pe care a construit-o, ameninta sa stea mereu ca un zid de netrecut intre el si Maria, femeia reala. Toate problemele acestei “relatii”, daca o putem numi asa, sunt legate de conflictul intre imaginatie si realitate.

Cand se intalneste cu ea in oras, la doar cateva zile dupa prima lor conversatie, el se comporta de parca Maria i-ar apartine deja, in virtutea situatiilor imaginare in care a plantat-o. Astfel, ea, nu ar fi putut niciodata sa-l satisfaca complet pe el, pe banuielile lui, si sa nu-i starneasca gelozia.

Juan Pablo Castel ajunge la cele mai ciudat concluzii din lume. Exemplu: Maria si prostituata avusesera o expresie asemanatoare: prin urmare, Maria este o prostituata.

Mi-a placut mult momentul in care cei doi se cunosc, in care, asa cum zice autorul, cele doua tunele sapate de acesti doi oameni s-au intersectat. Sau nu. A fost la expozitia de pictura a lui, Juan Pablo Castel, cand Maria a fost singura care a observat, intr-un colt al unui tablou, printr-o ferestruica, o femeie singura, care priveste inspre mare. Acesta ar fi putut fi inceputul unei povesti de dragoste. Dar dragostea n-avea ce cauta acolo. In schimb, au aparut posesivitatea si gelozia, increderea nu si-a facut niciodata aparitia. El a crezut ca, pentru ca tabloul i-a legat, ea ii apartine. Dar relatia n-a fost construita de ei doi, ci doar de el, in mintea lui ratacita din cauza singuratatii in care a trait.

Mi-a placut cartea, dar in timp ce o citeam, imi doream sa-i dau omului cu ceva in cap. Nu cu un intrument bont, ci preferabil cu o secure!

3 thoughts on “Intunericul de la capatul “Tunelului” lui Sabato

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s