Inamicii publicului


Am prins pe Digi intr-o seara “Inamicii publici”. Din pacate, am prins o scena aproape de sfarsit, cand *SPOILER ALERT* agentii federali ii strapungeau falca lui John Dillinger (Johnny Depp) cu un glont bine plasat.  Apoi, intr-o seara, dupa a enspea miia vizionare a lui “Inglourious Basterds” (care nu-si pierde farmecul nici atunci, ba chiar castiga in amplitudine), am vazut ca urmeaza filmul lui Michael Mann.

In primul rand: digitalul pe care l-a filmat ma scotea din minti. Efectiv. In anumite momente in care personajele faceau miscari bruste, totu era frakked. Am avut impresia ca ma uitam la un episod dintr-un serial cu budget cuts puternice.

Dillinger mi s-a parut un personaj rece, in ciuda pasiunilor lui pentru haine unicat si gagici frumoase (Oare se poate mai frumoase decat Marion Cotillard?). Si ma enerveaza sistemul lui Mann, care am impresia ca face filme doar prin juxtapunerea unui good guy si unui bad guy, care sunt … dusmani. Vezi Heat. Vezi Collateral. Dar, daca datile trecute i-a cam iesit, acum mi s-a parut ca agentul care-l vana pe Dillinger, jucat de Bale foarte corect, era cam de carton.

De fapt, impresia mea a fost ca “screw” Dillinger. Vreau sa vad un film numai cu agentul, ba chiar, dupa atatea filme cu FBI-ul din prezent, mi-a venit ideea ca vreau sa vad un film despre inceputurile FBI-ului, despre J.Edgar Hoover. (Intre timp, s-a anuntat ca Clint Eastwood mi-a simtit dorintele de departe si imi va indeplini visul). Asta a fost partea mea preferata din film: felul in care proceduri de anchetare extrem de comune acum, poate putin depasite, au luat nastere.

Mi-a placut, intr-adevar, atmosfera filmului, minutios construita, dar, pana la urma, nu am gasit niciun motiv pentru a indragi personajele. Sunt dispusa sa ma atasez de un raufacator de film, ceea ce mi s-a intamplat, dar aici nu am gasit niciun carlig pentru a face asta.

Nici macar pe Billie Frechette nu am putut s-o plac prea mult, pentru ca, desi Cotillard a jucat-o cu cladura, am avut in continuu impresia ca femeia doar a vrut sa scape de viata la garderoba hotelului, iar Dillinger ii oferea multe: o viata pe fuga, haine de blana, etc.  Alte femei faine, in diverse roluri: a touch of Carey Mulligan (nu cred ca a avut vreo replica), niste Emilie de Ravin din “Lost” (o casierita de la banca, luata ca ostatic, careia Dillinger i-a dat haina lui, ca sa nu moara de frig cand a legat-o de copac, haina care a devenit un indiciu important pt agentii federali, BTW) si o matroana romanca (!), pe cale de a fi deportata.

In principiu, filmul nu m-a emotionat deloc. Nu mi-a pasat ca the bankrobber si Billie se iubeau si au fost despartiti, ca Dillinger era asa un good guy, un soi de Robin Hood (fura de la bogati, dar pastra banii), ca lumea il aclama pe strada si tot asa. Singurul moment in care am fost miscata putin este cel in care un politist brutal o interoga pe Marion. Pentru ca nu-mi place s-o brutalizeze cineva pe Marion.

3 thoughts on “Inamicii publicului

  1. razvanbraileanu says:

    Şi pe mine m-a secat digitalul, parca era filmare de la o nuntă. Plus că Bale e subfolosit (sau, mai bine zis – citat din mine🙂 – “e folosit pe post de bâtă”. În rest, mi-a plăcut.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s