Mi-a placut “Antichrist”


Daca faci abstractie de cele cateva momente de o violenta inspaimantatoare (nu le mentionez aici, I’m keeping it clean), momente mai rele decat orice din seria “Saw” sau cele doua “Hosteluri” sau “Teeth” (mie mi-a placut Teeth, dar nu l-as recomanda), atunci “Antichrist” al lui Lars von Trier este un film care nu mai iese din capul tau. L-am vazut azi dimineata si de atunci ma tot gandesc la el, si la ce a vrut omul ala sa-mi spuna, dar in acelasi timp am incercat sa-mi scot din amintire imaginile mentionate mai sus, la care oricum m-am uitat printre degetele puse peste ochi. (Nota: Daca vreti sa vedeti filmul, sa nu cititi care sunt imaginile astea, pentru ca veti sta pe tot parcursul filmului asteptand cu groaza sa apara. Pentru mine asa a fost).

Pe scurt despre film: El si Ea (asa sunt trecuti in credits), jucati de Willem Dafoe si Charlotte Gainsbourg, fac sex in dus, iar in timpul asta, copilul lor care de-abia a invatat sa mearga, Nic, iese din tarc si cade pe fereastra. El e terapeut, asa ca, vazand ca Ea nu primeste o ingrijire psihiatrica adecvata, se decide sa-i faca el terapia, astfel ca ajunge sa-si ignore propria suferinta. Filmul e structurat in mai multe capitole, “grief/jale”, “pain/durere” si “despair/disperare”, care ne arata gradat deteriorarea relatiei lor, dar si a sanatatii lor mentale. El incearca sa identifice frica ei. Ea spune ca i-a fost frica in padurea “Eden” (Paradisul, da?), unde se afla cabana lor, in care ea a incercat sa-si scrie teza de doctorat, despre  chinurile la care erau supuse in Evul Mediu femeile banuite ca ar fi vrajitoare. El se hotaraste s-o ajute sa-si infrunte aceasta frica, asa ca o duce acolo, dar locul e cat se poate de departe de a fi un Eden.

Exista frumusete in filmul asta. O frumusete urata cateodata, niste imagini care te bantuie, fara sa-ti dai seama. Abia dupa ce iesi din cinematograf si te poti detasa de tensiunea filmului, incepi sa iti dai seama cat de fascinant e. Si nu te poti opri sa te gandesti la el. Desi m-a fascinat, nu il pot recomanda nimanui. Desi von Trier a spus ca nu avem nimic de interpretat la filmul asta, eu pot sa zic ca am gasit lucruri de interpretat. Si regizorul a mai spus si ca este, poate, cel mai important film al lui.

Pentru mine e un semn bun ca m-am gandit toata ziua la filmul asta, pentru ca m-a provocat si pentru ca am vrut sa-mi clarific niste lucruri, sa fac niste legaturi. Mi-am tradus in minte simboluri (de genul: o vizuina de vulpe e de fapt un pantec de femeie, unde se refugiaza barbatul), am alcatuit cateva teorii.

Teoria nebuna trifoiasca. Von Trier a fost acuzat de multe ori ca are o problema cu femeile. Nu ma pronunt in legatura cu filmele trecute, dar pot sa spun ca acum nu a avut de fapt nicio problema. Stiu ca avut o depresie puternica inainte de a scrie scenariul la “Antichrist”, ca a crezut ca nu va mai putea face niciun film. Si mai cred ca, pentru el, filmele erau niste copii. Asa ca teoria mea nebuna spune ca de fapt el s-a proiectat pe sine in mintea femeii, care deplangea moartea copilului ei si trecea printr-o depresie puternica. E ca si cum el deplangea moartea  puterii lui de creatie.

Chestia pe care chiar trebuie sa o reprosez filmului: o vulpe care vorbeste??? Care spune “Chaos reigns”? Ce-a fost asta? Product placement la “The Fantastic Mr. Fox” al lui Wes Anderson? (Oricum, acolo vulpile vorbesc cu vocile lui George Clooney, Meryl Streep si altii…)

11 thoughts on “Mi-a placut “Antichrist”

  1. razvanbraileanu says:

    După Dogville (şi Manderlay) credeam că LvT s-a făcut om normal. M-am înşelat. Mie mi-a plăcut Antichrist la nivel de imagine şi actori (deşi pe Gainsbourg nu pot să o sufăr). La poveste şi la fazele neînţelese (decât prin prisma psihanalizei şi a Evului Mediu, blah, blah), m-a pierdut. De la Europa până la Manderlay am fost şi sunt fan LvT; ce e înainte şi după – not my cop of tea.

  2. trifoi says:

    Eu chiar vreau sa fac un weekend de film LvT, in care sa vad totul, pe rand, in ordine cronologica, ca sa-mi fac o parere.

    Dar Anti… m-a surprins. E oarecum vag ca poveste, dar niste fire, niste indicii, exista acolo…

  3. Inca nu l-am vazut. Ma gandesc, pana atunci, daca LvT e atat de pervers incat sa-l fi ales pe Willem Dafoe doar pentru ca l-a jucat pe Isus in “ultima ispita”. Sau n-are legatura.

  4. razvanbraileanu says:

    Eu cred că e bătaie pe rolurile din filmele lui LvT. Nicole Kidman era foarte încântată înainte de Dogville. Dar duoă filmări a zis că nu mai lucrează cu nebunul.

    • trifoi says:

      nu cred ca mai e asa bataie acum pe filmele lui. Dupa ce Bjork i-a zis ca fura suflete de femei… Si dupa ce s-a plans si Nicole Kidman…

  5. Ăăăăăăă. Am putea discuta zile despre filmul ăsta. Mie mi-a plăcut în prima jumătate, apoi m-a pierdut. Am înţeles esenţa, dar m-a enervat violenţa oferită gratuit. Dar e Trier şi-şi permite.

    Mi-a rămas pe retină o secvenţă ca flash back cu ea în pădure alături de copil. O lumină caldă. O senzaţie de bine.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s