Buruienile din “Gradina de ciment”

Asta e romanul de debut al lui Ian McEwan si este unul reusit, plin de siguranta. Fiecare propozitie e la locul ei, fiecare actiune a personajelor e justificata, iar schimbarile in relatiile dintre personaje sunt bine gradate si dozate. McEwan are darul de a descrie vizual miscarile, gesturile personajelor.

Vocea este Jack, un adolescent cat se poate de normal, care are 15 ani. Insa, din cauza unui nod de circumstante, comportamentul lui Jack si al fratilor lui ajunge in locuri nebanuit de ciudate. McEwan makes it look easy, daca vorbim de constructie. Jack, sora lui, Julie (17 ani), cealalta sora, Sue (13 ani) si Tom, praslea (6 ani), locuiesc impreuna cu parintii lor intr-o casa izolata. Dar nu pe munte sau la tara, ci izolata intr-un cartier in care casele din jur au fost demolate, iar celelalte cladiri, construite din prefabricate, au fost afectate de un incendiu si abandonate, lasandu-i pe cei patru intr-o izolare trista. Copiii nu mai au rude, bunici si nici prieteni, pe nimeni cu care sa vorbeasca si astfel raman doar ei patru, in mica lor lume.