Buruienile din “Gradina de ciment”


Asta e romanul de debut al lui Ian McEwan si este unul reusit, plin de siguranta. Fiecare propozitie e la locul ei, fiecare actiune a personajelor e justificata, iar schimbarile in relatiile dintre personaje sunt bine gradate si dozate. McEwan are darul de a descrie vizual miscarile, gesturile personajelor.

Vocea este Jack, un adolescent cat se poate de normal, care are 15 ani. Insa, din cauza unui nod de circumstante, comportamentul lui Jack si al fratilor lui ajunge in locuri nebanuit de ciudate. McEwan makes it look easy, daca vorbim de constructie. Jack, sora lui, Julie (17 ani), cealalta sora, Sue (13 ani) si Tom, praslea (6 ani), locuiesc impreuna cu parintii lor intr-o casa izolata. Dar nu pe munte sau la tara, ci izolata intr-un cartier in care casele din jur au fost demolate, iar celelalte cladiri, construite din prefabricate, au fost afectate de un incendiu si abandonate, lasandu-i pe cei patru intr-o izolare trista. Copiii nu mai au rude, bunici si nici prieteni, pe nimeni cu care sa vorbeasca si astfel raman doar ei patru, in mica lor lume.

Tatal celor patru copii e un tip dur, care nu prea comunica cu ei, ci doar mai face din cand in cand misto de problemele lor (Era un om fragil, irascibil si cu idei fixe, ne povesteste Jack). Dar el sufera un atac de cord si moare, chiar in timp ce turna ciment peste gradina neingrijita. Chiar si inainte de moartea tatalui, Jack suferea din cauza lipsei unei influente masculine puternice si educative in viata lui.

La putin timp dupa moartea tatalui, mama cade la pat si nu mai poate avea grija de ei, asa ca aceasta sarcina i se transfera lui Julie, mama-surogat. Cu putin timp inainte sa moara, mama ii mai spune lui Jack ca si el trebuie sa aiba grija de fratii mai mici, deci ii lasa lui rolul de tata-surogat.

Exista o paralela frumoasa, care prezinta aventurile celor patru frati in timpul unei plecari de weekend a parintilor. Sentimentul de libertate, completat de siguranta ca a doua zi vor avea din nou pe cineva acasa. Ei, dupa ce raman orfani, sentimentul de libertate nu mai este la fel de placut, ci chiar apasator. Jack si Julie incep sa se joace de-a mama si de-a tata, iar el preia modelul negativ al propriului lui parinte. Si aici se impute treaba, la propriu si la figurat.

Jack este cotropit de hormoni, descopera masturbarea, renunta la spalat si de fapt la orice forma de ingrijire. Julie face ce poate pentru a avea grija de fratii ei. Sue converseaza cu mama moarta printr-un jurnal adresat ei, iar Tom are crize de identitate dorindu-si, pe rand, sa fie fetita sau din nou bebelus. Jack se simte izolat de ceilalti trei, din cauza complicitatii fetelor si a faptului ca Tom se agata de Julie cum facea inainte cu fusta mamei. Copiii fac tot ce pot pentru a infrunta situatia, dar ignora problemele pe care le au asa cum ignora si mizeria din bucatarie, pe care n-o curata niciodata.

De McEwan am mai citit Amsterdam (cumparat din cauza titlului, pentru ca tocmai vizitasem orasul), care mi-a placut, dar mai putin decat “Gradina de ciment”. Si, desigur, am vazut “Atonement” si chiar mi-a placut mult, mai ales twistul de la sfarsit, dar nu sunt pregatita inca sa citesc si cartea.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s