Picnic SF la marginea drumului

Recunosc: sunt convinsa ca nu am inteles tot in cartea asta, tot substratul, toate ideile pe care le-au inclus in carte fratii Strugatski. Nici nu are rost sa vorbesc acum despre “Calauza” lui Tarkosvki, care s-a bazat pe cartea asta. (Tot fratii au scris si scenariul – vreo 11 drafturi).

Vreau doar sa spun ca, la nivel de poveste si de personaj, “Picnicul” este o calatorie minunata care prezinta calatoria unui om, prin trei zile importante din viata lui. Redrick Schuhart, zis Roscovanu, zis Red, este un stalker, un soi de contrabandist cu obiecte din Zona – cateva cartiere din orasul Marmont parjolite si distruse de o Vizita extraterestra.

Invidia sanului lui Philip Roth

Anul trecut m-am hotarat sa incerc cat mai multi autori noi posibil si anul asta m-am tinut de cuvant. Din 22 de carti citite, 19 au fost prime intalniri cu un autor sau altul. Este cazul si lui Philip Roth, pe care n-am vrut sa-l incep cu “Pata umana” sau “Pastorala americana”. Am gasit cartea asta la oferta si am citit-o in doua zile (desi daca as fi avut timp, in maxim doua ore ar fi fost gata).

Un barbat se transforma, in decursul unei nopti, intr-un san. Cica am o consistenta buretoasa, cantarind saptezeci de kilograme (inainte aveam saptezeci si cinci) si, avand, si acum, un metru optzeci. Asta povesteste David Kepesh, nefericitul profesor universitar de literatura care trece printr-o catastrofa endocrinopatica sau/si o explozie hermafroditica de cromozomi.

CSI face-off la miezul noptii

Aseara am fost socata sa-mi dau seama ca o lupta tacuta – de gherila/de programare – se da de luni pana joi, in intervalul orar 00.00 – 01.00. E vorba de serialele-surori CSI (rostiti alaturi de mine: si-es-ai. Sa nu cumva sa v-aud cu ce-se-i!!). “CSI: New York” (cel mai tanar dintre toate), are cel mai bun suport – Pro TV. “CSI” originalul, veteranul, e pe Prima, in timp ce “CSI: Miami”, dupa stagii si la Pro TV, si la Pro Cinema, e difuzat de Universal.

Prince of Persia, parkour champion

That was fun… But I wouldn’t do it again…

“Prince of Persia: Sands of Time” putea sa intre in aceeasi categorie cu “Piratii din Caraibe”. Daca ar fi avut parte de un script doctor. Care sa lucreze mai ales la dialoguri. Si la profunzimea personajelor. Mai ales ale lui Dastan (Donnie Darko himself) si Tamina (Bond Girl Gemma Arterton). Acum, daca actorii s-ar fi straduit ceva mai mult, ar fi putut insufla viata proaspata in dialogul demodat. Glumitele dintre ei, genul ala de tachinare intre un tip si-o tipa care par ca se urasc dar e sigur ca se iubesc, au fost rasuflate si seci.

Noroc c-a sarit Alfred Molina, in rolul unui “antreprenor” care a organizat un struto-drom (curse cu struti) in desert, care sa le arate cum se poate crea un personaj, chiar daca scenariu’ nu te ajuta.

Aprilie spulberat si neterminat

“Aprilie spulberat” = Prima mea intalnire cu Ismail Kadare. Prima intalnire literara cu Albania. Una care-mi face sete de mai mult. Si cantitativ, si calitativ. Din volumul de la Polirom nu am avut timp sa citesc toate cele patru segmente, “Aprilie…” fiind primul text, si cel de mai mare intindere. Subiectul evident si usor de identificat al cartii este kanun, un set de legi cutumiare albaneze si mai exact gjakmarrja – razbunarea sangelui.

La aceasta razbunare se gandesc:

1. Ghiorgu, un tanar nevoit sa-l ucida  pe barabtul care i-a omorat fratele, din cauza unei pricini care dateaza de 70 de ani.

2. Proaspat insurateii Diana si Besian Vorps. Besian e scriitor si a povestit despre lumea muntilor, Platoul, acolo unde kanun-ul e nemuritor. Pe Platou o duce pe noua lui sotie in luna de miere. Nu-i o idee prea buna pentru Besian, care e complet fascinat de kanun.

3. Intendentul sangelui, cel care strange taxa pe razbunare si care este distrus pentru ca nu mai colecteaza la fel de multi bani ca-n anii trecuti.

Muzica penibila

Leapsa de la Veo

No, acum tema primita este asta:

“Leapsa pe melodii atat de imbecile incat iti iese urticarie cand le auzi. Sau, in cuvintele parintelui acestei lepse:

puneti 1-2 clipuri cu cea mai cretina muzica care e. dar atentie: nu manele, nu Gica Petrescu, nu Bono, nu Metallica. vreau sa observ un pic de subtilitate in alegerea dvs un pic de personalitate, ok?”

Problema e ca mie mi se par multe piese penibile. Si fiind atat de multe, mi-a fost foarte greu sa aleg.

Asta de mai jos, de exemplu, mi se pare extrem de kitsch.

Russell Crowe, un barbat in izmene

Dupa ce trecuse cam o ora din “Robin Hood”, cascam si ma uitam nervoasa la ceas. Am un mesaj pentru Ridley Scott: get over yourself!  A reusit sa distruga un personaj cu un potential umoristic si jucaus impresionant si sa-l transforme intr-un cut-out de carton din “Gladiatorul”, in care Maximus poarta hainele haiducului.

Nu vreau sa mai fac comparatii cu “Gladiatorul”. As vrea doar sa zic ca toti actorii geniali din distributie (in afara de William Hurt) au avut partituri mult sub talentul lor. “Robin Hood” e ca la comic book-uri: un origin story.

Reading status 2010 (primul trimestru)

Leapsa de la Izabela. Si apoi am primit-o si de la Oana

Am absentat de pe blog si mi se strang o gramada de lepse. 😀 Asta e a doua din seria de trei.

1. Câte cărţi ai citit până acum în 2010?

20. Destul de bine, mai mult de jumatate fata de anul trecut. Mi-am stabilit un ritm bun si sper sa-l mentin in continuare (alaturi de extra-curricular activities – filme si seriale)

2.Câte cărţi de ficţiune şi câte de non-ficţiune?

Doar ficţiune. Nu ma prea pasioneaza non-fictiunea.

Leapsa: Cum ma pregatesc fizic pentru vara

Leapsa primita de la evergreen

Fiind o leapsa despre modul in care ma pregatesc pentru vara, mi-a fost oarecum greu sa gasesc o abordare. Pentru ca nu am tinut vreodata o cura de slabire. Pentru ca zic de juma de an ca merg la sala si tot nu ajung. Pentru ca – sa fiu sincera – I love junk food si pizza si cartofi prajiti. Asa ca am gasit o formula de interpretare a lepsei in cheie pop-cult.

Spune-mi 7 moduri în care te pregăteşti pentru vară, adicătelea pentru plajă şi pantaloni scurţi şi rochiţe decoltate:

1. Ma uit in fiecare zi la cateva episoade din South Park. Rasul in hohote face minuni pentru silueta mea intotdeauna . Alte delicii comice saptamanale: „Chuck”, „Glee”, „How I Met Your Mother”. Mai jos, un clip din Glee, un serial muzical cu o gasca de adolescenti cinici, dar talentati. Cativa actori sunt vedete pe Broadway, toti au voci bune. Si serialul a luat in ianuarie Globul de Aur pentru cel mai bun muzical/comedie.

“Ploaia inainte sa cada”

Nu ma asteptam ca in concediu sa mi se duca pe apa sambetii ritmul de citit asa de bun pe care-l stabilisem 😀

Asa ca am citit cartea lui Jonathan Coe mult mai incet decat in mod normal. Dar intr-un fel e bine, pentru ca exista destul de multa tristete in romanul asta si am ingerat-o in doze mici. Coe este unul din autorii mei preferati pe care aproape nimeni nu-l cunoaste… E imposibil sa nu-mi placa ceva scris de el, asta fiind a cincea carte citita de britanicul asta fain, obsedat de muzica, de “Stapanul inelelor” si de structuri ciudate pentru carti. In aproape fiecare roman de-al lui exista mai multe voci, anexe precum scrisori, articole, poezii.

“Ploaia inainte sa cada” nu iese din tiparul asta. Dar e inedita, pentru ca, spre deosebire de celelalte romane, unde personajele sunt preponderent barbati, aici acestia nu sunt in economia povestii mai mult decat niste simpli donatori de sperma.