Nu ma asteptam ca in concediu sa mi se duca pe apa sambetii ritmul de citit asa de bun pe care-l stabilisem 😀
Asa ca am citit cartea lui Jonathan Coe mult mai incet decat in mod normal. Dar intr-un fel e bine, pentru ca exista destul de multa tristete in romanul asta si am ingerat-o in doze mici. Coe este unul din autorii mei preferati pe care aproape nimeni nu-l cunoaste… E imposibil sa nu-mi placa ceva scris de el, asta fiind a cincea carte citita de britanicul asta fain, obsedat de muzica, de “Stapanul inelelor” si de structuri ciudate pentru carti. In aproape fiecare roman de-al lui exista mai multe voci, anexe precum scrisori, articole, poezii.
“Ploaia inainte sa cada” nu iese din tiparul asta. Dar e inedita, pentru ca, spre deosebire de celelalte romane, unde personajele sunt preponderent barbati, aici acestia nu sunt in economia povestii mai mult decat niste simpli donatori de sperma. Continue reading