That was fun… But I wouldn’t do it again…
“Prince of Persia: Sands of Time” putea sa intre in aceeasi categorie cu “Piratii din Caraibe”. Daca ar fi avut parte de un script doctor. Care sa lucreze mai ales la dialoguri. Si la profunzimea personajelor. Mai ales ale lui Dastan (Donnie Darko himself) si Tamina (Bond Girl Gemma Arterton). Acum, daca actorii s-ar fi straduit ceva mai mult, ar fi putut insufla viata proaspata in dialogul demodat. Glumitele dintre ei, genul ala de tachinare intre un tip si-o tipa care par ca se urasc dar e sigur ca se iubesc, au fost rasuflate si seci.
Noroc c-a sarit Alfred Molina, in rolul unui “antreprenor” care a organizat un struto-drom (curse cu struti) in desert, care sa le arate cum se poate crea un personaj, chiar daca scenariu’ nu te ajuta.
Filmul asta a fost pentru mine “dezvirginarea” cu IMAX. Si nu mi-a placut deloc. M-a ametit. Mi-a provocat greata. Si nu pot sa spun 100% daca mi-a placut cum a fost filmat “Prince…” sau nu. Dar am impresia ca mi-a placut. Imaginea, “cinematography”, a fost foarte misto, dar prea multe filme in ziua de azi au imagine si atmosfera bune, dar asta devine doar o poleiala aurita pentru o poveste de tinichea.
Stim ca, de obicei, adaptarile dupa jocuri video sunt cam de rahat. Cateva exemple: “Max Payne”, “Silent Hill” (altul cu atmosfera geniala si terifianta, dar poveste incoerenta), etc.
Aici a fost amuzant ca s-a parodiat un pic liniaritatea jocului Prince of Persia. Cu sarituri de la acoperis la acoperis, urcari de ziduri cu sprijinire in sageti, rostogoliri, alunecari, tras de manete pentru deschidere de usi. Unele cadre, mai ales de la inceput erau trase exact ca in joc – cum ziceam mai devreme, liniar. Si Dastan al lui Gyllenhaal s-a dovedit a fi campionul suprem la parkour, asa cum a fost construit.
Inainte sa ajung la Hassansini, vreau sa mai spun: asta e! E un film Disney. Dar e entertaining! Si foarte foarte previzibil. Are multe asemanari cu alte filme Disney. Cel mai evident fiind “Aladdin”. Si pe locul doi – “The Lion King”.
Dar Hassansinii m-au amuzat teribil. Stiam deja dintr-o carte (tot incerc sa-mi aduc aminte din care… Oare Orbitor?) ca “asasin” vine de la o secta de ucigasi care fumeaza hasis. Si aici chiar au existat referinte in sensul asta.
(Pop-)culture geek and proud! 
N-am jucat PoP decât în varianta aia 2D de acum 20 de ani, aşa că nu prea pot să rezonez automat la film. Dar mi-ai adus aminte de Max Payne, care a fost un joc genial din care au făcut un film jenant.
si eu tot 2D l-am jucat. Si mi-a adus aminte filmul un pic de joc. Dar cred ca e simpatic si fara sa fii player :). Merge de distractie, filmu asta
În “Îngeri şi demoni” de Dan Brown e referirea aia la asasini şi la haşiş
@Victor, n-am citit “Ingeri si demoni”, nici n-am vazut filmul, deci sigur o stiu din alta parte 🙂