Fringe, ringtone si noua obsesie

Leapsa mutanta a lui Veo care-mi cere sa vorbesc putin despre ringtone-urile mele, dar eu, parsiva ce sunt, ma voi folosi de aceasta ocazie pentru a vorbi despre serialul “Fringe”. Piesa de pe genericul lui Fringe o am ca ringtone deja de cateva luni (si cand ma uit la serial am impresia ca-mi suna telefonul – si cum mereu ma streseaza astia cu telefoane de la serviciu sau in legatura cu serviciul, mi-am creat un reflex neplacut sa tresar cand aud telefonul sunand Fring-y si probabil ca in curand nici n-o sa-mi mai placa deloc melodia asta de altfel foarte faina).

“Fringe” e SF. The brilliant science-fiction type. Fringe = “la limita” si serialul se ocupa cu stiinta de tip Fringe, adica inovatii stiintifice improbabile, dar nu imposibile, de  tipul invizibilitatii, calatorii in timp, teleportare, etc (Sarea si piperul SF-ului). Cand a aparut serialul asta, s-a spus ca e un nou “Dosarele X” si e destul de adevarat. La inceput structura era de un caz ciudat pe episod. Dupa doua sezoane, insa, Fringe a capatat o viata proprie si a construit niste personaje atat de puternice, bine-conturate si extrem de lovable, plus o mitologie densa legata de o lume paralela aflata in razboi cu lumea noastra, astfel incat comparatia cu Dosarele X devine una inutila 100%. 

Walter (John Noble), Peter (Joshua Jackson) si Olivia (Anna Torv)

Personajele principale sunt cele trei de mai sus.  Olivia Dunham este o agenta FBI care, din intamplare, ajunge sa investigheze un accident de avion care are mai multe elemente bizare. Indiciile il duc catre cercetarile omului de stiinta genial Walter Bishop (Pe John Noble il stiti in rolul regelui Denethor din “Stapanul inelelor”) care, din pacate, este inchis intr-un ospiciu de aproximativ 15 ani. Pentru a-l elibera si a-l transforma in consultantul ei, Olivia il cauta pe fiul lui Walter, Peter (Pacey! Din Dawson’s Creek), un tip cu IQ imens dar care-si traieste viata ca un smecheras fara tinta. Aceasta este treimea minunata din “Fringe”. Actorii astia isi iau personajele si le transforma pe parcursul celor 45 de episoade, iar scenaristii le dau material atat de bun cu care sa lucreze, incat avem de-a face cu o simbioza perfecta.

Desi unele dintre episoade, cu structura monster-of-the-week au un tipar al lor si devin plictisitoare, mai tarziu aflam despre Tipar – o serie de evenimente ciudate care anunta venirea a ceva mult mai puternic in lume. Multe dintre investigatii duc la Massive Dynamic, o companie care se ocupa cu tehnologia de ultima ora, companie fondata de William Bell, fostul partener de laborator al lui Walter. (*SPOILER ALERT – Bell e jucat de marele Leonard Nimoy, adica Spock din seria originala “Star Trek”*)

Asta este genericul serialului, de mai jos…

Muzica, am aflat cu placere, este compusa de J.J. Abrams, care, dupa ce ca e un scenarist genial, un producator cu fler si un regizor inovator, se mai pricepe si la muzica 😀 S-a revarsat sacul cu talent la el, asta e clar. El a mai compus si muzica de generic de la “Felicity” si “Alias”, alte doua seriale create de el si unele dintre preferatele mele.

Si ca sa nu fiu complet off-topic, iata fostul meu ringtone, genericul de la “Happy Tree Friends”. (NOTA: de obicei am pe mobil un singur ringtone. Happy Tree Friends il am de la sora-mea si l-am avut timp de vreo doi ani, iar Fringe este singurul pe care m-am deranjat sa-l descarc de pe net si probabil ca nici nu-l voi schimba in urmatorii cativa ani).

Leapsa mutanta – adica “Spuneti care sunt genericele preferate de seriale” merge mai departe la Ioana, Oana si Evergreen.