Genericul de serial ca opera de arta


Tendinta pe piata serialelor americane este urmatoarea: la cele patru televiziuni publice genericula ajuns sa fie minimalist – un carton cu numele serialului (vezi Lost, Heroes, 24, FlashForward), in timp ce televiziunile prin cablu – HBO, Showtime – se dau in spectacol (intr-un fel bun) cu niste generice geniale, aproape opere de arta in sine, care dureaza in jur de 1 minut si jumatate si care exprima atat de bine esenta serialului!

Asa ca, mai jos, am selectat cateva dintre genericele mele preferate, peste care nu dau niciodata fast forward.

1.True Blood

Genericul de la “True Blood” (seria a treia incepe duminica😀 Si o sa scriu despre el la momentul oportun, adica weekendul asta) e o insiruire de imagini extrem de puternice care reprezinta perfect Louisiana –  misterul, fanatismul religios, rasismul, sexualitatea, dezintegrarea, pericolul. Piesa e extrem de reusita: “I don’t know who you think you are but before the night is through- I wanna do real bad things with you“. Cele mai misto faze sunt alea cu panoul pe care scrie “God Hates Fangs” (un soi de God Hates Fags😉 ), botezul unei femei adulte intr-un rau, imaginile de arhiva cu Ku Klux Klanul si broasca inghitita de o planta carnivora.

E ca o explozie vizuala care te loveste si nu-ti dai seama, iar fiecare imagine merita sa fie studiata.

2.Dexter

Alta simbioza perfecta intre generic si nucleul serialului. Dexter e criminal in serie, dar se preface ca e un tip normal, un good guy care lucreaza pentru prinderea criminalului. Asa ca tot genericul ii prezinta rutina de dimineata, de la trezire pana pleaca la serviciu, dar fiecare lucru normal e filmat astfel incat sa para ceva brutal, violent si sangeros. Ca stoarcerea unei portocale, legarea sireturilor, mancarea de oua cu ketchup, sos care arata exact ca sangele. Nu ma satur niciodata de genericul asta.

3.Parenthood

Bob Dylan, “Forever Young”… Mai trebuie sa spun ceva? Poate doar ca serialul e la fel de luminos si optimist ca piesa asta, fara drame ieftine ca-n alte seriale… Si imaginile din copilarie cu actorii sunt geniale! Mai ales cu Lauren Graham, a.k.a Lorelei Gilmore!

4.The Big Bang Theory

Piesa e foarte amuzanta si dupa ce am vazut destule episoade, am invatat-o pe de rost si reusesc s-o cant la fel de repede ca formatia Barenaked Ladies.

5. Grey’s Anatomy (doar primele doua sezoane)

Iarasi, exprima foarte bine esenta serialului – amestecul dintre chirurgie si viata amoroasa complicata, prin montajul de instrumente chirurgicale cu cele cosmetice, sosonii sterili si pantofii rosii si momentul de la sfarsit in care doi fac sex intr-un pat de spital🙂

Despre genericul Fringe am scris deja. Mi se pare minunat.

Mentiune: Buffy the Vampire Slayer, primul generic de care m-am indragostit cu adevarat🙂 Si cele sapte generice (cate unul pentru fiecare sezon) sunt cele care chiar reuseau sa ma emotioneze prin crampeie de scene importante.

Mai aveti ceva de adaugat?

10 thoughts on “Genericul de serial ca opera de arta

  1. Ioana says:

    Evident, nu se putea sa uiti de Buffy🙂 Mie la Buffy mi-a placut faptul ca au pastrat in mare primul opening, dar au adaugat la fiecare scene importante din sezonul precedent/in curs. Chiar daca unora le poate parea lipsa de imaginatie sau lene, cred ca un main opening este exact ceea ce are nevoie un serial cu tatea sezoane.
    Pe mine in materie de generic m-a surprins foarte mult CSI:NY

    In primul rand ca soundtrack-ul nu este doar instrumental, iar melodia este putin ciudata pentru un astfel de serial. Cred ca mai curand as fi folosit-o pentru un serial SF , eventual ceva despre exploratori spatiali.
    Montajul in sine al genericului este foarte la obiect, intr-o forma clasica.L-as putea denumi chiar stereotipul genericelor, un gen de model absolut.
    Si totusi nu pot spune ca nu-mi place. Nu stiu in ce consta atractia, dar il urmaresc mereu desi as putea foarte bine sa-i dau fwd…

  2. trifoi says:

    @Evergreen, nu le stii, dar iti plac? Pentru ca mi se pare ca genericele astea chiar iti starnesc curiozitatea legata de serial. Si sunt foarte bine facute.

    @Ioana, au folosit piese The Who la toate CSI-urile si acum imi cam pare rau de asta. Eu nu mai suport franciza asta deloc (cum am scris si aici – https://trifoicupatrufoi.wordpress.com/2010/05/20/csi-face-off-la-miezul-noptii/) si totusi imi plac The Who. Iar genericul, in afara de muzica, nu cred ca are nimic deosebit😛

  3. …si daca e s-o luam asa, ce generic minunat (si muzica, si poveste, tot ce voiai) avea un serial promitator, dar pana la urma dezamagitor, si anume:

  4. trifoi says:

    @Veo, ai mare dreptate! Nu pot sa cred ca am uitat de “4400”, cu genericul ala minunat. Cu oamenii disparuti si lucrurile intrerupte, cum se “fumeaza” singura tigara aia, receptorul telefonului care atarna, crapaturile din zidul casei. E un generic foarte bun si, iarasi, se potriveste foarte bine cu melodia si cu ideea serialului. (Care, intr-adevar, dupa primele doua sezoane a cam luat-o razna…)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s