True, deliciously sinful, Blood

Inca de la primul sezon I was hooked! Pot spune ca sunt un fang-fan, ca ma uit de obicei la chestii cu vampiri (In afara de orice are legatura cu Twilight, bleahh…). Dar nu are legatura cu trendul. Are legatura cu modul de abordare. Serialele si filmele bune cu vampiri gasesc o abordare inteligenta si-i transforma pe “the undead” in metafore pentru cu totul altceva. 

Despre generic am scris deja, aici. In cazul de fata, dincolo de vampirii extrem de sexy, plus un shapeshifter sexy, plus un barbat prost dar foarte amuzant si sexy, dincolo de scenele de sex destul de grafice, de violenta, exista o metafora foarte puternica, un nucleu pe care Alan Ball (scenarist “American Beauty”, producator executiv “Six Feet Under”) a construit o lume fantastica.

Si totul e din cauza japonezilor… care reusesc sa creeze sange sintetic si sa-l vanda frumos la sticla, cu eticheta “True Blood”. In conditiile astea, vampirii, care pana acum s-au ascuns de oameni, se hotarasc sa “iasa din cosciug” (in loc de coming out of the closet), promitand, prin politicienii lor, ca nu au de gand sa raneasca oamenii. Poate doar sa se lase rugati de oameni sa le bea sange. Sau sa-i farmece putin ca sa le bea sangele :D. Dar nu sa-i omoare.

Eh, si expresia asta, coming out of… e cheia serialului, pentru ca de fapt, pe langa hot men, hot sex, hot blood, “True Blood” este despre discriminare – sexuala, rasiala, religioasa -, despre fanatici religiosi (God hates fags/God hates fangs), despre dragoste, pana la urma, despre prostie si chiar despre politica. Asta pentru ca vampirii au un sistem politic, o ierarhie super-bine pusa la punct. Si acum, ca au iesit la iveala, au afaceri, vile, baruri si cateodata, asa ca Vampirul Bill, au iubite telepate, ca Sookie Stackhouse.

Plus, dupa cum se poate vedea aici, HBO are o echipa de marketing foarte buna. Si cu adevarat originala 🙂

I am Team Bill. Da, nu-mi pasa ca exista un vampir scandinav inalt de doi metri, care e clar baiatul rau, atunci cand exista Bill Compton, Vampirul Bill, care mie-mi place mult mai mult. Mai ales cum pronunta “Sookie”…

Am citit patru carti. Din seria “Vampirii Sudului” de Charlaine Harris. Substratul nu e la fel de puternic acolo. Ba chiar, din cauza ca Sookie este naratoarea lor, si atunci ea este singurul personaj care are voie sa se exprime, sa se dezvolte, iar celelalte personaje sufera din cauza asta.

Adica Sam, Jason, Tara, Lafayette, Hoyt, Arlene, Andy Bellefleur, personaje minunate in serial, care in carte aproape ca nu exista, nu respira.

Si inca ceva. Alan Ball a adaugat un personaj in ecuatie, care nu apare in carti. E vorba de Jessica, o tanara proaspata vampirita.