Ce s-a intâmplat cu Nicolas Cage?


A inceput bine. A aparut pe lume ca nepot al lui Francis Ford Coppola. Tatal lui era profesor universitar de literatura comparata. Nic nu a vrut sa aiba terenul pregatit la Hollywood, nu a vrut sa fie capusa din spinarea unchiului sau celebru, asa ca a „furat“ numele „Cage“ de la eroul preferat din benzi desenate (pe care l-a si interpretat, din pacate, mai târziu, in „Ghost Rider“). A devenit apreciat pentru mai multe roluri in filme micute, interpretând personaje ciudatele dar simpatice si la inceputul anilor ’80 era considerat unul dintre cei mai promitatori actori tineri (deh, câte tinere sperante d-astea nu si-au dat cu stângu-n dreptu…).

Si atunci, daca totul scria in stele speranta pentru viitorul lui Nic Cage ca mare actor, altfel au iesit lucrurile.

Si-a bagat Holivudul coada si Cage a reusit sa urce pe faimosul piedestal de  „action star“. De când efectele speciale au luat avânt si publicul si-a pierdut rabdarea pentru filme cu creier si suflet, vedetele filmelor de actiune au inceput sa fie – pe nemeritat, dupa mine – un soi de Familie Regala din Tinsel Town (Orasul de Beteala = Hollywood). Carevasazica, daca e de ajuns ca numele unui actor „action star“ sa fie pe un afis si incasarile la box-office sa fie extrem de mari, atunci nenea ala care vinde doar cu numele e Regele. Asta, evident, nu inseamna ca un action star e un actor bun. Vin Diesel e action star, si cu asta teorema e demonstrata (Si numele lui Vin Diesel pe afisul lui „Fast&Furious“ a dus filmul asta, al patrulea dintr-o serie rasuflata, pe culmea recordurilor cinematografice).

In urma cu câtiva ani (inainte de filme ca „Next“, „Knowing“, „Bangkok Dangerous“) interpretam aparitiile lui tot mai frecvente in filme de actiune ca o joaca a unui actor caruia ii plac atât de mult masinile, motocicletele si tot ce tine de Elvis (inclusiv fiica lui Elvis, Lisa Marie, cu care a avut o casnicie bizara), incât vrea sa se joace mereu, sa fie in centrul atentiei tot timpul, sa-si interpreteze eroii din benzi desenate, ca in „Ghost Rider“.

Acum nu mai zic ca spiritul lui ludic il face sa accepte roluri de rahat. Pur si simplu busola care il ajuta in alegerea rolurilor s-a defectat. Poate de la frizurile extrem de ciudate pe care le abordeaza.

The beginning of a beautiful friendship…

Marturisesc, am fost un mare fan Cage. Tin minte ca la inceput l-am detestat. Apoi am vazut „Adaptation“ („Hotul de orhidee“) si m-am indragostit de el. Deja imi placea de Charlie Kaufman si când am descoperit filmul asta incredibil, cu personajul burtos, cu parul umflat, frustrat sexual, am gasit un Cage care mi-ar fi putut oferi multe personaje delicioase in viitor.

Apoi am vazut:

„Bringing Out the Dead“ al lui Scorsese – rol de paramedic care nu mai poate dormi pentru ca nu a mai salvat pe nimeni de mult timp

„Matchstick Men“ – un escroc/con man cu manifestari obsesivo-compulsive

„The Weather Man“ – omul care prezinta vremea, detestat de propria familie si lovit cu mâncare pe strada pentru ca a zis ca va ploua când a fost de fapt soare

„Leaving Las Vegas“ – i-a adus Oscarul pentru rolul de scriitor alcoolic

Mi-au mai placut, la vremea lor, si filmele lui de actiune, intr-un stil „it’s so bad it’s good“. Printre ele le mentionez pe „The Rock“ («I drive a Volvo! A beige one») si „Con Air“. De asemenea, mi-a placut in „City of Angels“ (desi acum mi se pare prea siropos ca sa ma mai uit la el) si „The Family Man“.

And the end of the beautiful friendship….

Si dupa ce am vazut toate rolurile astea grozave, mi-am formulat teoria ca macar Nic face câte un film bun la cinci filme proaste si e OK, pentru ca macar mai avem parte de ceva filme bune. Dar ce mi-a pus capac a fost „Wicker Man“, remake-ul unui horror clasic. Un film in care notiunea de overacting este prea putin pentru a descrie ce simti, atunci când Cage spune „oh, no! not the bees! not the bees! aaaaahhhhh! oh, they’re in my eyes! my eyes! aaaahhhhh! aaaaagghhh!“, sau, cel mai infricosator, când repeta la nesfârsit: „Is this hers? How’d it get burned? How’d it get burned? how’d it get burned, how’d it get burned?“, pe diferite tonuri si intonatii, de parca ar fi la repetitii si ar incerca sa gaseasca vocea potrivita… Fata de filmul britanic original, in care actorul principal Edward Woodward juca cu teama si cu smerenie, Cage a fost strident si superficial.

A urmat „Next“, un film atât de sec si ilogic, incât combinatia capilara pleata+chelie a lui Cage nu a parut cel mai rau lucru din film. (Poate cea mai mare risipa a fost rolul inodor, incolor si inutil al minunatei Julianne Moore). Acum nici nu ma mai deranjez sa sper ca filmul va fi bun de ceva. „Ghost Rider“ a avut incasari bune si va avea un sequel… Ingrozitor. Ma tem ca mania grandorii fostului meu actor preferat va ruina tot ce a mai ramas bun din cariera lui.

Ma consolez la gândul ca mai exista filme pe care nu le-am vazut inca. L-am redescoperit de curând, cu drag, in „Raising Arizona“ al fratilor Coen. Mi s-a parut haios in rolul de câteva secunde Fu Manchu, in trailerul fals dintre cele doua parti ale „Grindhouse“. Am revazut „Peggy Sue Got Married“ al unchiului lui, Coppola, si mi s-a parut tânar si proaspat. Mai am filme pe care nu le-am vazut inca. Mai sper sa gasesc o comoara Cage in trecut, pentru ca nu mai am mari iluzii fata de viitor.

A New Hope

Si parca n-am invatat nimic pana acum, pentru ca iata, sper din nou la un redemption pentru Nic. I-a priit clar colaborarea cu Werner Herzog la „Bad Lieutenant“, unde, drogat fiind, trebuia sa joace cat mai exagerat, extravagant si parca a fost good ol’ Cage, crazy as hell. Iar prezenta in rol secundar in „Kick-Ass“, in rolul unui tata care-si folosea fiica adorabila pe post de unealta a razbunarii, l-a mai ridicat putin in ochii mei.

Ce urmeaza? De la „Sorcerer’s Apprentice/Season of the Witch“ (nu se mai hotarasc odata cum sa-i zica…) nu am mari asteptari. Din cauza parului! „National Treasure 3“, chiar cu minunata Diane Kruger, n-o sa fie niciodata mai mult decat o chestie usurica. Nici nu mai vreau sa comentez „Ghost Rider 2“. Si mai sunt niste titluri care nu-mi spun nimic. Banuiesc ca om trai si om vedea…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s