“Pederast” in singuratate

Lee rataceste in Mexico City, cautand pe cineva care sa-l lecuiasca de singuratate. Dar nu-i e deloc usor. E homosexual si barbatii pe care-i cunoaste sunt oricum homosexuali cu care nu are nimic in comun, ori tineri hetero sau bi-curiosi. Exista o comunitate intreaga de americani gay, care se invart in aceleasi cercuri, intr-un oras care le aduce aminte de Vestul Salbatic. Desi la inceput pare a fi un pradator in cautarea unei prazi usoare, un tanar confuz, aflam destul de repede ca Lee e doar un tip inteligent (si putin sinistru) care vrea doar un partener de viata.

Cand si-a dat seama ca e homosexual, s-a gandit la stereotipurile legate de orientarea asta sexuala si s-a inspaimantat ca este o “faptura subumana”. Dar a invatat ca poate fi el insusi si sa se indragosteasca de un barbat in acelasi timp.

Am invatat de la un poponar batran si intelept – Bobo, ii spuneam noi – ca sunt dator sa-mi duc crucea mandru si in vazul tuturor, sa inving prejudecatile si ignoranta si ura prin stiinta, sinceritate si dragoste. Ori de cate ori te simti amenintat de o prezenta ostile, nu trebuie decat sa emiti un nor gros de dragoste, ca o caracatita care improasca cerneala…

Stiinta: Lee este un tip inteligent si cu mare potential intelectual si cu o memorie fantastica.

Sinceritate: Nu ascunde nimanui ceea ce este si nu se rusineaza.

Dragoste: Asta este tot ce-si doreste el, telul lui, sa ajunga la un grad de intimitate cu o alta persoana.

Atunci am inteles ce inseamna singuratatea. Dar cuvintele lui Bobo au rasunat din mormant, siflantele din glasul lui scrasnind usor. “Nimenu nu e cu adevarat singur. Esti parte din tot ceea ce este viu.”

Lee se indragosteste de un tanar american, Allerton, care este doar “curios” si in criza de bani. Lee e constient de asta, dar nu se poate opri sa fie la “mila” tinarului, pe care il intretine pentru cateva “firimituri” de atentie. La un moment dat, din disperare, Lee se decide sa-l duca pe Allerton in Guatemala, Ecuador, etc, in cautarea unei plante, Yage sau Ayahuasca, care se spune ca detine puteri telepatice. Urmeaza alte orase sud-americane mizere, “stricate” tocmai din cauza populatiei americane.

William S. Burroughs (cunoscut cel mai bine pentru “Pranzul dezgolit” – to be read soon) este unul dintre cei trei membri de seama ai “Generatiei Beat”, alaturi de Jack Kerouac (tot asa, in curand o recenzie a cartilor lui) si Allen Ginsberg, un grup devenit celebru in anii ’50, care respingeau materialismul, experimentau din plin cu drogurile si sexul si erau interesati de religiile orientale. Beat a dus la contracultura anilor ’60 si beatniksii au devenit hippie.

Vreau sa citesc in curand “Pranzul dezgolit”, care a facut furori, le-a ridicat parul pe maini puritanilor din America de la sfarsitul anilor ’50 si a fost si interzisa. Asa ca a fost intai citita in Franta. Unde altundeva?

Cartea “Pederast” incepe cu o confesiune-introducere a lui Burroughs, in care povesteste despre propriile experiente decadente in Mexic si mai ales evenimentele care i-au schimbat complet viata.

later update: in mai anul asta, Steve Buscemi a anuntat ca are de gand sa regizeze o adaptare dupa “Pederast/Queer”, si a avut si o lectura la Sarasota Film Festival, in care au citit, printre altii, Stanley Tucci şi Ben Foster. Banuiesc ca tot Buscemi va fi si Lee.