Sarajevo, dragostea mea

“Sarajevo, dragostea mea” era titlul cu care au tradus un film fain, bosniac, pe care l-am vazut la Cinema Europa mai demult. Titlul original era “Grbavica” si era numele unui cartier din Sarajevo. Inca n-am ajuns acolo, mai ales ca pensiunea la care stam e chiar in centrul vechi al orasului si avem totul la cativa pasi distanta.

Dar orasul e minunat. Am ajuns pe un val de caldura necaracteristic unui oras in munti. Si din centru, oriunde te-ai uita, vezi dealurile pline de case, pana departe.

In centru nu prea gasesti alcool, din cauza moscheei foarte apropiate, nici macar bere. Totul e bun si ieftin, oamenii sunt draguti, unii dintre ei, altii imi amintesc atat de mult de Romania.

Am mancat ieri cevapcici, un fel de mici fara grasime, si mai mici decat micii, deliciosi. Tigarile noastre, Lucky Strike, costa doar 1,75 de euro si nici n-au poze hidoase pe ele, dar tigarile locale costa chiar 1 euro.

Suntem in apropierea unui bazar si exista un soi de centru comercial amenajat intr-o cladire de piatra care pare sa fi fost, in trecut, o inchisoare.

La muzica bosniecii sunt super kitschosi, mai kitschosi la noi si din pacate, avem o terasa langa camera noastra, unde se aude muzica pe care o numim turbo-folk.

Cam asta ar fi, in mare, ce se intampla aici.

La filme exista o casa “box-office”, unde exista coada imediat ce se deschide. Tinerii sunt cosmopoliti, imbracati foarte dragut. O sa scriu maine mai pe larg, poate apuc sa vad si un film pana atunci… La “Despicable Me” era deja sold-out ieri, pentru azi la 12.30.