Generatia geek-chic in filme

My name is Ruxandra and I am a geek. Nu am crescut cu comic books si graphic novels, nu am apucat (din pacate) sa ajung in geek-huburi ca Comic-Con din San Diego, dar de ceva timp mi-am dat seama ca ador filmele si cartile SF, supereroii, dar si adaptarile dupa comic bookuri si graphic novels. Si sunt mandra de asta.

Si Hollywoodul si-a dat seama de potentialul geeksilor ca mine, ca spectatori de film, si iata ca in sfarsit exista protagonisti geeksi la putere. Continue reading

Blestemul “Maddie si David”

Adica motivul pentru cuplurile din serialele noastre preferate nu ajung sa fie impreuna. Prea des.

Pentru televiziunile americane, problema e frustrarea aia sexuala, intre doua personaje perfecte unul pentru celalalt, care n-ajung niciodata sa fie impreuna. Se pare ca ei cred ca frustrarea aia aduce audiente. Si cateodata este rasplatita cu un sarut, un vis, sau alte firimituri ca astea. Cuplurile se cheama “will they, won’t they”. Continue reading

Night Watch: Russian Vampire Slayers

In sfarsit am reusit sa vad unul dintre filmele pe care mi-am propus sa le vad. Night Watch de Timur Bekmambetov e minunat! Si foarte distractiv. Regizorul ruso-cazac aplica o viziune oarecum americana la niste imagini din Rusia post-comunista, iar rezultatul vibreaza de culoare, imaginatie. Daca ar fi sa-i reprosez un singur lucru, acela ar fi ca la un moment dat se foloseste excesiv de artificii de montaj, de close-up-uri si de efecte speciale (mai degraba retro decat obositorul CGI). Continue reading

Seriale peste seriale peste seriale

Leapsa de la Oana si de la Ioana. Raspunsul, mult intarziat…

Preferatele mele: Lost, Buffy the Vampire Slayer+Angel, Fringe, How I Met Your Mother, House,  Chuck, The Good Wife/Sotia perfecta, Battlestar Galactica, Dexter, True Blood, Supernatural si, cel mai recent, Bones. Si multe altele, pe care probabil le voi adauga la coada insemnarii, atunci cand imi voi aduce aminte de ele. Continue reading

Traieste clipa (mortii)!

Abia am trecut de jumatatea anului si deja pot sa declar: cartea asta sigur intra in top trei pana la sfarsitul lui 2010!  Am cumparat-o de la Kilipirim datorita citatului de pe coperta, apartinandu-i lui John Updike: “un scriitor cu puteri hipnotice”. Si avand invedere ca Updike are si el niste puteri hipnotice (inca mai sunt bantuita de o imagine din “Vrajitoarele din Eastwick”, de acum sase luni), sunt inclinata sa-l cred.

“Clipa mortii” la care se refera titlul este cea a lui Joseph si Celice, doi zoologi cam anosti, la vreo 55 de ani, care sunt ucisi chiar inainte sa faca sex pe plaja de la Baritone Bay (numita asa expresiv datorita efectului muzical pe care-l are vantul asupra dunelor de nisip), in acelasi loc in care avusesera prima partida de sex in urma cu 30 de ani.

Clipa mortii e nucleul din care se desprind toate celelalte fire narative, multe. Nu este vorba despre dezlegarea unei crime. Ci despre dezlegarea misterului a cine erau Joseph si Celice. Continue reading

Heroes: Cum sa esuezi in culmea gloriei

Nota pentru primul sezon :  

Nota pentru tot restul:

Prima oara cand am vazut serialul asta a fost cand Rob a plecat din oras, mi-era frica sa dorm (curentul zgaltaia usile si sunetul de lemn scuturat nu sunau deloc bine) si aveam nevoie de ceva captivant. Auzisem, din mai multe surse, ca “Heroes” is that kind of stuff. Si chiar a fost. Pentru primul sau an glorios. Continue reading

Back. to the. Future. Now!

Marty, ne-am inselat! Unde sunt masinile zburatoare?

In “Back to the Future 2”, dementul de Doc Brown seteaza data la masina (masina a timpului) DeLorean la o data cu 25 de ani in viitor. Adica ziua de azi. Din pacate, asa cum se intampla intotdeauna cand un viitor avansat are o data fixa (“2001. Odiseea spatiala, anyone?”), viitorul-prezent nu e nici pe departe la fel de cool cum parea in trecut. Continue reading