Mircea Cartarescu, in Travesti

E ciudat ca abia acum am citit “Travesti”, pentru ca, dupa un sondaj informal, mi-am dat seama ca majoritatea prietenilor mei l-au citit in liceu si au inceput cu el din bibliografia lui Cartarescu. Si eu am inceput cu “Nostalgia”, pe care o ador, si am continuat cu primul volum din “Orbitor”, “Aripa stanga”, care mi-a placut foarte foarte mult. Iar “Travesti” se potriveste foarte bine in peisajul scriiturii lui Cartarescu pe care am trait-o pana acum.

In Travesti, Victor e un scriitor de 34 de ani, care rememoreaza intamplarile din tabara de la Budila, in urma cu 17 ani, fix jumatate din viata lui. Si momentul acela devine o axa simetrica pentru Victor, pe care etapa trebuie s-o incheie, pentru a ajunge la urmatorul nivel. Asa ca-si face singur terapia (dupa ce ani intregi la sanatorii nu l-au ajutat deloc), si cum altfel si-ar face un scriitor terapie, decat prin scris?