Mircea Cartarescu, in Travesti

E ciudat ca abia acum am citit “Travesti”, pentru ca, dupa un sondaj informal, mi-am dat seama ca majoritatea prietenilor mei l-au citit in liceu si au inceput cu el din bibliografia lui Cartarescu. Si eu am inceput cu “Nostalgia”, pe care o ador, si am continuat cu primul volum din “Orbitor”, “Aripa stanga”, care mi-a placut foarte foarte mult. Iar “Travesti” se potriveste foarte bine in peisajul scriiturii lui Cartarescu pe care am trait-o pana acum.

In Travesti, Victor e un scriitor de 34 de ani, care rememoreaza intamplarile din tabara de la Budila, in urma cu 17 ani, fix jumatate din viata lui. Si momentul acela devine o axa simetrica pentru Victor, pe care etapa trebuie s-o incheie, pentru a ajunge la urmatorul nivel. Asa ca-si face singur terapia (dupa ce ani intregi la sanatorii nu l-au ajutat deloc), si cum altfel si-ar face un scriitor terapie, decat prin scris?

Nu vreau sa stric prea mult din farmecul povestii, ci doar sa analizez putin. Victor la 17 ani mi s-a parut ca seamana putin cu Adolescentul Miop al lui Eliade, autoexilat in capul lui, traind ascetic, departe de placerile varstei, neinteresat prea mult de fete, fumat, bautura, glume. Are un numar de carti pe care tinteste sa le citeasca pe an (150!!!) si un plan de a scrie Cartea, ceva care sa spuna tot, despre tot, care sa fie gasita dupa moarte (miros niste Orbitor pe-aici).

Si tocmai datorita regimului astuia de viata, mi se pare mie, Victor isi reprima hormonii adolescentini pana acolo incat incep sa se razbune pe el. Si e o ditamai lupta intre cerebral si sexual, intre impulsurile de atractie pentru sexul opus, nevoia de a face parte dintr-un grup si planurile deja stabilite. Sexul ii pare lui Victor ceva care-l intineaza si sincer cred ca ar prefera sa fie o fiinta asexuata.

Si metaforele, dar mai ales visele, prin care ni se arata asta sunt foarte puternice. Visul recurent cu incaperile pe care le viziteaza si in primele exista tapet frumos, vibrant, colorat, cu dactilografe (nice touch), si, pe masura ce coboara, incepe sa apara mocirlos, ca o buda. Iar obsesia cu buda ii apare in mai multe vise. Banuiesc ca in toalete se poate intampla tot ce-l sperie pe el: masturbare si digestie (pentru ca am impresia ca si digestia i se pare ceva murdar, sub el). Astfel, incaperile sunt dispuse sub forma unui corp uman. De la creier coboara la intestine.

Paianjenul urias (care apare ca motiv si-n REM din Nostalgia) reprezinta dorinta sexuala (si/sau hormonii insisi) care-l prinde in panza ei. Ii scindeaza creierul in doua emisfere: una sexuala, alta intelectuala.

Travesti-ul e aici si starea de spirit prin care trece el la 34 de ani, cand simte ca si-a pierdut drumul, ca a uitat de “cauza” lui. (Ca-n engleza travesty, falsitate, farsa). Cand traieste o viata mult mai normala decat isi inchipuise.

In rest, ca incadrare cu celelalte carti, aici apare cuvantul Orbitor de vreo 40 de ori, si la fel si fluturii. Iar zona din Bucuresti in care se invarte Victor e cam aceeasi: Stefan cel Mare. Si cateva amintiri din copilarie sunt repovestite aici. Si limbajul e iarasi, putin cam incarcat, putin greoi, plin de neologisme, dar in principiu e breathtaking.