Scriitorii mei preferati: Jonathan Coe


Reactia omniprezenta atunci cand il mentionez pe Jonathan Coe este “N-am auzit de el”. Asa ca as vrea sa vorbesc putin despre el si opera lui, mai ales ca, in afara de “Ce hacuiala!”, am citit toate cartile lui traduse in romana. Coe scrie despre o Marea Britanie in multiple perioade, pornind de la Primul Razboi Mondial, pana-n zilele noastre. Scrierile lui au mereu un aer de mister, un soi de stralucire aparte, cu personaje foarte diferite, de la boemi, artisti si idealisti la afaceristi si politicieni corupti.

Scrie minunat despre femei, cea mai recenta carte a lui tradusa in Romania “Ploaia inainte sa cada“, e practic numai despre femei. Se pricepe bine la filme (personajul meu preferat din Universul Coe, Terry din “Casa somnului”, e critic de film) si nu mai zic de muzica, pentru ca multe dintre personaje sunt muzicieni.

Dar sa-ncepem cu inceputul…

Zona Coe, preponderent galbena, in raftul meu

“Casa somnului” este clar cea mai populara carte a lui Coe in Romania. Cea de care stiu cei mai multi. Cea mai citita. Prima mea intalnire cu Coe, care mi-a deschis apetitul pentru cartile lui. Si cea care mi-a placut cel mai mult. Superlativul, de pana acum, in ce am citit de el.

Cred ca a fost prima carte cu o structura dementa, iesita din tipare, pe care am citit-o: capitole care, alternativ, aveau loc in anii ’80, pe parcursul unui an, şi-n anii ’90, pe parcursul a cateva saptamani. Iar capitolele sunt grupate in fascicole care poarta numele fazelor somnului! Cat de genial e asta?

De asemenea, Coe face intr-un singur volum ce a facut in doua volume cu “Clubul putregaiurilor” si “Cercul inchis”. Prezinta niste tineri in momentul in care practic isi incep viata independent (la facultate, intr-un camin) si apoi, dupa multi ani, cand putem vedea cum au ajuns. Ce si-au propus si ce nu au reusit sa atinga.

Mi-a placut mult ca am invatat o gramada de lucruri despre anomaliile din somn, despre cum functioneaza somnul la noi. Iar personajele sunt toate geniale. Chiar si un negativ ca profesorul si doctorul Gregory Dudden, care-si doreste atat de mult sa fie grandios, majestic, dar esueaza tot timpul, sau dragul meu Terry, obsedat de un film pe care, se pare, nu l-a vazut nimeni, niciodata. Si ajungem la Robert si Sarah, o poveste de dragoste interesanta, in mare parte unilaterala, marcata de un devotament dus muuult la extrem.

In ceea ce priveste “Clubul putregaiurilor” si “Cercul inchis”, primul mi-a placut mai mult decat al doilea, macar pentru ca acolo totul parea posibil.

“Clubul putregaiurilor” contine adolescenti, prime iubiri, muzica buna (un concert cu Bob Dylan), un interviu de angajare la revista NME, obsesii pentru cartile “Stapanul inelelor”, muzica progresiva. Pe de alta parte, mai avem un bombardament IRA foarte socant atunci cand are loc, rasism, revolte sindicale violente, o crima, adulteruri (majoritatea lucrurilor rele se intampla in lumea adultilor). Mai avem o calatorie intr-o regiune idilica din Danemarca si muuuulte, muuulte altele. (chiar sunt foarte multe). Iar ultima propozitie din carte e o poanta tare misto cu Margaret Thatcher.

In schimb, “Cercul inchis” face parada de faptul ca visele de maretie nu prea se implinesc, in ciuda skill-urilor pe care le ai. Si acolo avem personaje care raman obsedate de lucruri care s-au intamplat in urma cu 20 de ani, casnicii ratate, schimbari radicale (de exemplu de la mistocar la terorist), jurnalisti corupti, politicieni si mai corupti. Practic sequel-ul asta e cam deprimant…

A mai ramas doar “Piticii mortii”. Care, sincer, e doar pentru fanii lui Coe. Nu prea are nimic memorabil. Doar o discutie interesanta despre muzica. Si un stil spiritual, amuzant si putin scary.

5 thoughts on “Scriitorii mei preferati: Jonathan Coe

  1. reminder pentru marti: sa-i imprumuti lui zalex cartea “Clubul putregaiurilor”. nu stiu daca o va citi ca n-are timp (daca sta bine sa se gandeasca, e mai bine sa nu iei in seama mesajul asta…). dar, hei, intentia conteaza, nu?🙂 keep on reading!

  2. Casa Somnului e deschizatoare de drumuri. Eu am avut norocul sa aflu de ea prin liceu, aveam ore speciale de literatura universala. Am avut o problema in ce priveste Clubul Putregaiului, nu cred ca aveam dispozitia necesara s-o citesc. Ar trebui sa-i mai dau o sansa🙂

  3. Si mie imi place mult mult mult🙂 cum scrie Jonathan Coe, desi nu am reusit sa citesc decat “Casa somnului”.
    Atat de multe carti si atat de putin timp…😦

    L-am descoperit acum cateva luni. Citisem “Dormi!” (de Annelies Verbeke) si-am fost un pic dezamagita de aceasta carte, asa ca am cautat sa vad ce pareri au avut altii despre ea. Si uite asa am dat peste o multime de persoane care au recomandat “The house of sleep” spunand ceva de genul “asta da carte buna despre somn/ insomniaci” .

    Cum sa nu-mi fi placut avand in vedere ca si eu sunt o insomniaca.🙂

    Dintre personaje mie mi-a placut doctorul Dudden, care imi aminteste de un alt doctor, cel din cartea lui John Saul-Umbra.

    Poezia pe care Robert o scrie pentru Sarah e superba, iar despre gestul lui din final….n-am cuvinte.

    Vorbind despre “Casa somnului” la modul general, nu pot decat sa afirm ca e cea mai buna carte pe care am citit-o pe tema somnului.

    Citind articolul tau despre Jonathn Coe ma tenteaza sa las deoparte restul cartilor incepute😛 si sa trec la “Ploaia inainte sa cada”.

  4. trifoi says:

    @Elena, e o carte din care am invatat atat de multe despre somn (si imi plac cartile din care pot invata). Da, Robert a fost fantastic. Dar mie-mi plac toti… Mi-e greu sa aleg.

    Am citit si eu “Dormi!” si mi s-a parut OK, dar nici nu se compara cu “Casa Somnului”🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s