Povestea asta e una foarte misto (si foarte Rodriguez-style). “Machete” a aparut ca un trailer fals intre cele doua filme Grindhouse: Death Proof (Tarantino) si “Planet Terror” (Rodriguez). Numai ca trailerul era atat de cool (in el apareau Danny Trejo, adica Machete insusi, Jeff Fahey, adica Frank Lapidus din “Lost”, Cheech Marin – un obisnuit al filmelor lui Rodriguez si tatal lui Hurley din “Lost”, etc).
Ei bine, de atunci a trecut ceva timp. Si de atunci au mai aparut in distributie si Robert de Niro, in singura sa reprezentatie cu Steven Seagall (mi-e teama ca o sa explodeze ecranul) + Miami Vice’s Don Johnson, Lindsay Lohan calugarita cu mitraliera, Michelle Rodriguez (Ana Lucia din “Lost”) si Jessica Alba. E clar ca e cea mai dubioasa distributie ever.
Legenda spune ca Rodriguez filmase atat de mult pentru falsul trailer, incat s-a hotarat sa-l faca feature film. Ceea ce m-a bucurat, pentru ca de fiecare data cand vedeam trailerul, imi doream sa vad si acel film, intreg. (Acu daca ati face si “Don’t”, care e brilliant ca trailer, ar fi geniaaaal… Sau “Werewolf Women of the SS”, cu Nicolas Cage ca Fu Manchu)…
Oricum. Robert Rodriguez nu e un regizor de geniu, nu e ca bunul lui amic Tarantino, iar filmele lui mereu merg pe linia subtire dintre kitsch si parodie a unui kitsch. Dar sunt al naibii de amuzante. Entertainment adevarat.
“The Faculty” este un fel de “Invasion of the Body Snatchers”. numai ca intr-un liceu, cu adoelscenti, in care profesorii sunt “posedati” de extraterestri. In film joaca numai pusti simpatici gen Elijah Wood pre-Stapanul Inelelor, Josh Hartnett, dar si Salma Hayek, febletea lui Rodriguez (pre-gagica cu piciorul-mitraliera).
Ar mai fi si dementa de “From Dusk Till Dawn”, care ar putea fi doua filme diferite. La inceput te astepti sa fie thriller psihologic si apoi, iata!, e film cu vampiri, cu o stripperita Salma Hayek, numita Santanico Pandemonium, care se transforma intr-un vampir muuuult departe de Edward Cullen & co. Sa nu-i uitam nici pe cxuplul de raufacatori George Clooney (malefic prea rar) – Quentin Tarantino, care-si aduce umorul inconfundabil la masa.
E clar! Sunt super-excited! Maine vad filmul!
(Pop-)culture geek and proud! 
Cand eram pusti, recunosc imi placeau mult filmele cu cafteala. Si recunosc ca inca imi plac. Dar, totul a inceput cu adevarat sa se miste in mintea mea cand l-am vazut pe Danny Trejo, in remake-ul lui El Mariachi, si anume Desperado. Amandoua filme au fost regizate de acelasi regizor (primul film facut din suflet si al doilea facut probabil pentru Salma Hayek). Ei bine Danny Trejo juca in Desperado rolul unui asasin mexican (daahh!) care sincer sa fiu seamana cu al nost’ Machete. Adica avea o vesta care ascundea diferite buzunare pentru cutite, iar Machete are ditamai parpalacul de piele sub care atarna ditamai machete-le dornice de sange. Cand il vezi prima oara pe Danny Trejo intr-un film ai impresia ca e ceva betivan jegos de pe strada, cu obrajii lui mancati de boli si alcool. Chiar pare genul de persoana care te hacuie cu o machete fara sa clipeasca. Acest film, Machete este de fapt o incununare pentru Danny Trejo, ce dracu este un film in care are rol principal si Rober de Niro joaca rol secundar, adica cat de fucked up trebuie sa fie chestia asta (cred ca toti criticii de film cu alura de homosexuali sfrijiti, exista si in Romania unul dar nu-i zic numele ca poate se supara Ruxan-san, o sa rada in batjocura si probabil nici nu o sa vada filmul). Ei bine eu cred ca filmul asta este un imn cantat lui Danny Trejo care pana acum a facut 195 de filme, ceea ce este imens chiar si pentru un actor de mana a treia cum este vazut marele mexican. Cat despre Robert Rodriguez numai de bine… si Ruxan-san eu zic ca o sa-mi dai dreptate acest texan Robert Rodriguez ar trebui sa faca numai filme cu celalat texan Quentin Tarantino. De fapt cred ca ei ar trebui sa se faca frati…
@neom, sunt de acord cu absolut tot ce ai zis :D!! Sa speram ca Tarantino si Rodriguez o sa-si gaseasca timp in curand sa mai faca un film impreuna. Cred ca m-as uita si la un film care ar consta dintr-o discutie de doua ore intre ei doi, fara niciun fel de montaj.