M-am uitat la “Tron” in asteptarea lui “Tron: Legacy” (Jeff Bridges se intoarce) din decembrie. Asta si pentru ca am vazut o gramada de referinte la el in pop-culture, majoritatea destul de recente. Le pastrez insa pentru capatul postului asta. “Tron” e un film destul de misto si avangarde pentru 1982, mai ales ca am observat ca a influentat destul de mult “Matrixul” si pentru ca inca efectele speciale sunt inca faine, in ciuda demodarii considerabile. Adica multe din efecte sunt realizate pur si simplu la lumina unor “becuri negre”, cu ajutorul unor benzi albe fosforescente. De apreciat.
Unul dintre eroi e Flynn (Jeff Bridges in tinerete), un hacker creator de jocuri video care fusese dat afara de o corporatie (!) si se intoarce acolo pentru a recupera dovezile in sensul asta. El nu stie ca CEO-ul, tipul care-l sapase, a creat un computer, MCP, cu o inteligenta artificiala care creste exponential si care a inceput sa intre in computerele Pentagonului si Kremlinului (pentru ca m-am plictisit de ale corporatiilor). Asa ca MCP devenise de fapt noul sef, neoficial, sfidandu-l pe tipul care l-a creat.
Vazandu-l pe Jeff Bridges incercand sa-l hacuiasca, MCP se foloseste de un laser pentru a-l transforma in biti si-l baga in calculator (zic sa nu ne batem capul cu detaliile astea tehnice).
Acolo eroul nostru devine un fel de gladiator care trebuie sa joace tot felul de jocuri video pentru a supravietui. Si pana la urma evadeaza, explorand memoria calculatorului. Este insotit de Tron, un programde securitate creat de un alt angajat al corporatiei, singurul care poate sa-l opreasca pe MCP. (Apropo, avem parte dsi de o poveste de dragoste intre doua bucati de software. Cute).
Interiorul computerului arata oarecum ca o planete (mai tarziu va arata ca un oras cu zgarie-nori), iar laserele rosii sunt practic conexiunile la retea. Filmul a avut doua nominalizari la Oscar pentru costume si sunete.
Fata fioroasa a lui MCP (Master Control Program), un corporatist malefic (felul meu preferat de corporatisti), care are in procesor doat ideea de a domina lumea intreaga. Poate si sa se distreze un pic. E o combinatie interesanta intre un inchizitor, un imparat roman si corporatistul mentionat mai sus.
Cursa faimoasa de masini “lightcycles”, intalnita si in Dexter’s Laboratory si in Family Guy. Pentru mine este deja o imagine iconica.
Tot in Dexter’s Laboratory, Dexter este pus la incercare de un joc, Master Computer, unde se recreeaza aproape la litera povestea filmului. De asemenea, episodul asta este probabil prima mea intalnire cu o referinta Tron.
Ceva mai dragut, care imblanzeste aspectul geeky al postului meu: spioana Sarah, in camera lui Chuck, din serialul cu acelasi nume. Chuck avea un poster cu Tron si asa am aflat eu prima oara despre film. Iar filmul asta insemna atat pentru el pentru ca-i amintea de relatia dificila cu tatal lui absent, care ii aduce mai apoi cateva indicii importante.
Unul din episoadele mele preferate din “South Park”. Unul dintre cele mai bune. Iarasi, lupta dintre Stan si profilul lui malefic de Facebook e foarte asemanator cu filmul. And really awesomely funny.
“Tron: Legacy” e deja un film promitator pentru mine. Desigur, efectele speciale sunt putin-spus adaptate la contemporan. Prezenta lui Jeff Bridges e al doilea cel mai mare atu. Iar primul este faptul ca producatorii, Disney, au avut sedinte cu Pixar de revizie a scenariului. Asta inseamna pentru mine ca filmul asta (lansarea, in decembrie), poate spera la profunzime si substanta, la nivelul povestii.
Trailerele, in 1982 (sus)
Si dupa 28 de ani (jos)
(Pop-)culture geek and proud! 