Bufet suedez cu seriale noi (I)


E sezonul de toamna la premiera de seriale. Nu ca as avea prea mult timp liber, pentru multe noi chestii de urmarit, dar m-am hotarat sa testez episoadele-pilot din fiecare, ca sa stiu la ce sa ma astept. Acum, am sperante pentru cateva dintre ele sa devina mai bune. (Am inclus si serialele politiste, desi genul ma cam plictiseste deja, dar si serialele cu avocati, desi Good Wife/Sotia perfecta e mai mult decat de ajuns pentru mine…) Iata “judecatile” la cald:

My Generation. Ioi. Nici macar la o jumatate de episod n-am rezistat (cred ca e chiar o premiera, de obicei sunt destul de rabdatoare). Un shit pretentios si pompos, filmat sub forma de documentar, despre niste pusti (de carton, stereotipuri) care au absolvit liceul si ce au ajuns ei in 2010, la un deceniu dupa absolvire.

Ce e mai rau decat superficialitatea si constrangerile genului e ca producatorii serialului asta sunt destul de aroganti incat sa aiba pretentia sa interpreteze istoria, sa arate cum personajele au fost influentate de 11 septembrie si de alegerile din 2000, cu Bush si Gore, and the whole Florida Problem. Iar din vreo noua personaje, nici macar unul nu e interesant, placut sau macar salvat de un actor bun.

Verdict: va fi anulat cat de curand. (later update: a fost anulat dupa doua episoade)

Undercovers. Cum venea de la JJ Abrams, a frakkin’ TV and movie genious, trebuie sa recunosc ca de-abia l-am asteptat. JJ a mai facut un serial cu spioni, “Alias”, desigur, care a picat, probabil, din cauza unei mitologii mult prea incurcate si complicate. Remember Rambaldi? Eh, problema cu “Undercovers” e exact inversa. De fapt, nu e chiar o problema. Episodul pilot e – cel mai dur cuvant – corect. Actiunea e ok, cei doi actori sunt ridicol de frumosi, mai ales fata asta pe care o cheama Gugu Mbatha Raw, in primul episod calatoresc prin Paris, Madrid si Moscova.

Dar nu exista nimic care sa deosebeasca serialul asta, despre doi spioni casatoriti, deveniti catereri, care sunt cam plictisiti de viata lor normala si intra din nou in actiune, de alte seriale cu spioni. Adica “Chuck” are mult mai multe in plus fata de chemistry-ul dintre actorii principali.

Verdict: o sa supravietuiasca, daca-si gaseste propria voce. Dar pilotul, regizat de JJ, e prima mea dezamagire fata de omul asta.

Blue Bloods. E destul de interesant. Dar nu stiu daca mai am chef pentru un serial politist. Blue Bloods e despre o familie (trei generatii) de politisti. Bunicul e un fost sef de politie retras dezonorabil, tatal (Tom Selleck, una dintre cele mai faimoase mustate din showbiz) e actualul sef al politiei, iar cei copii ai sai sunt: un detectiv (Donnie Wahlberg, fratele lui Mark si fost membru New Kids on the Block), o procuroare si un incepator, proaspat absolvent al academiei de politie.

Running Wilde. Probabil cea mai mare dezamagire de pana acum. Nu inteleg cum se poate ca un serial facut de tipul care ne-a adus “Arrested Development”, in opinia mea cel mai bun sitcom pe care l-am vazut, minunata Keri Russell (Felicity insasi, dar fara bucle) si pe comicul Will Arnett (iarasi din “Arrested Development”, GOB) si totusi sa nu iasa?

Serialul e despre un bogatas plin de el care se simte singur si vrea s-o recucereasca pe iubita din adolescenta (fiica fostei menajere). Dar ea e o activista pentru drepturile oricui, in afara de ale ei si ale fiicei ei, Puddle (baltoaca), care a renuntat sa mai vorbeasca pentru ca vrea si ea sa manance o inghetata din cand in cand. Sau altceva. Oricum, o viata mai confortabila.

Dar, in mod misterios, nu merge. Umorul e sec, poantele sunt explicate. Am multe sperante pentru asta. Sper sa-si revina.

Verdict: niciun verdict. Vreau sa fie bun urmatorul episod!!!

Raising Hope. Asta e unul dintre preferatele mele. Un soi de trailer trash comedy-drama, de la creatorul lui “My Name is Earl” (serial terminat cu un to be continued dobitoc, dar vesti bune, in primul episod din serialul asta, primim o mica mangaiere).

E despre un adolescent pierde-vara, care-si petrece noaptea cu o tanara necunoscuta, care se dovedeste a fi o sociopata criminala in serie si care e executata curand. Dar nu inainte de a da nastere unui copil – Hope din titlu – pe care tipul nostru se hotaraste sa-l creasca. La inceput, parintii lui sunt reticenti, dar apoi se hotarasc sa-l ajute.

Umorul e cel putin ciudat, dar, avand experienta cu 100 de episoade de My Name is Earl, nu am fost prea socata si mi-a placut la nebunie. E foarte amuzant, parintii lui isi aduc aminte prin flashbackuri in adolescenta, cat de prost au avut grija de eroul nostru. E minunat “Raising Hope”

Verdict: Merita sa reziste. Cel putin la fel de mult ca Earl…

2 thoughts on “Bufet suedez cu seriale noi (I)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s