Mecanica unei inimi fragile

“O carte ca o inima de turta dulce pentru oamenii mari”. Asa decurge descrierea de pe ultima pagina a cartii “Mecanica inimii”. Exact asta ii reprosez: gustul prea puternic de scortisoara pe care-l simti dupa ce te-ai imbuibat cu prea multa turta dulce.

In orice caz (diabetic), micul roman se citeste repede si e chiar dragut. Povestea mi-a adus aminte de atmosfera din filmele a lui Tim Burton – in acelasi timp magica si intunecata. Pe masura ce parcurgeam paginile, ii vedeam pe eroi ca pe niste papusi de plastilina, intr-o animatie stop-motion, ca “The Nightmare before Christmas”, de exemplu.

Povestea: Jack se naste pe un deal din Edinburgh, dintr-o mama adolescenta si un tata absent, in cea mai friguroasa zi din istorie. Este adoptat de “moasa” lui, Doctorita Madeleine, care-l ajuta sa supravietuiasca, montandu-i un ceas cu cuc pentru a-i face inima inghetata sa mearga. Madeleine ii spune totusi ca ceasornicul lui este fragil si ca, pentru a nu muri, trebuie sa nu se infurie niciodata, dar si sa nu se indragosteasca.

Autobiografia lui Nicolae Ceausescu. Si a noastra

Voiam sa incep spunand ca, la fel ca in literatura, nu prea am experienta cu non-fictiunea, cu documentarele (poate doar la serviciu, cu documentarea). Dar mi-am dat seama ca nici nu trebuie sa am experienta cu documentare, cu non-fictiune.

Am fost la Sala Palatului ieri si am ramas impresionata: aproape 4.000 de oameni, pentru un film romanesc! In aceeasi vizionare. Sper sa serveasca drept spargatoare de gheata proiectia asta, sa avem parte de asa ceva tot mai des.

Cand nebunia e sfanta

Am primit cartea asta cadou de ziua mea, acum trei ani si jumatate. In dedicatie era scris (parafrazez): in speranta ca-ti va deschide apetitul pentru alt fel de literatura. Ceea ce nu a facut.

“Nebunul” e un roman, sau mai bine zis o nuvela la 116 pagini, cu scris foarte mare, format ingust. Nu pot sa spun ca am detestat cartea asta, la fel cum nu pot sa spun ca mi-a extins orizonturile, ca m-a captivat. Se citeste intr-o ora. Se parcurge usor.

Insa chiar imi pare rau de o oportunitate pierduta, pentru ca personajul principal e chiar fascinant sau are potentialul de a fi, numai ca este prezentat prea schematic. Este vorba despre un pustnic de 60 de ani (jumatate de viata petrecuta in desert), in secolul VI, intr-un oras sirian. Simeon (caci acesta ii e numele), numit pe aproape tot parcursul cartii Nebunul, tulbura orasul cu faptele lui ciudate, care se dovedesc  a fi destul de premeditate.

Furtuna de gheata a la Ang Lee

Asa cum am promis, cand am scris despre cartea lui Rick Moody ieri, spre seara m-am uitat si la filmul lui Ang Lee. Despre carte, aici

O mica precizare inainte sa spun cum mi s-a parut: nu sunt unul dintre teroristii care considera ca un film adaptat trebuie sa urmeze cu religiozitate linia cartii. Teoria mea vine asa: pentru a fi satisfacatoare, o adaptare dupa un roman trebuie sa pastreze atmosfera cartii, ideea principala, poate chiar s-o imbogateasca, nu neaparat actiunea. Cu o mica addenda: Daca e mult prea stufoasa cartea si are prea multe idei complexe, atunci filmul trebuie sa aleaga una, maximum doua, pentru a nu fi incoerent si o apa chioara.

Swingeri in vremea Furtunii de gheata

Familia tinuse deschise usile alcoolismului, incestului, violentei si ignorantei; ea asigurase transmiterea idioteniilor rasiste si a bigotismului de la o generatie la alta. Parintii lui erau artizani ai ADN-ului, specialisti in inginerie genetica, care ii implantasera aceleasi boli necrutatoare de care suferisera si ei.

Un punct de vedere pesimist asupra unitatii familiei, care, in 1973, anul in care se petrece cartea (la putin timp dupa Watergate), isi incepea dezintegrarea inevitabila, dupa Vara Iubirii, emancipare, droguri light, consumerism cat cuprinde, self-help books and all that…

Mi-am dorit sa citesc romanul lui Rick Moody datorita celor trei cuvinte cu care l-a descris Jeffrey Eugenides, unul dintre favoritii mei, pe coperta: “remarcabil, indraznet, superb”. Iar cand unul dintre scriitorii mei preferati imi recomanda o carte, intotdeauna am parte de surprize placute. Asta e clar una dintre ele.

Totul a inceput cu un avion…

E o noua moda. Un trend pe care l-am observat. Mai ales la seriale, dar mi-am dat seama ca exista si cateva carti care fac asta: incep intr-un avion. Acum, majoritatea exemplelor din postul de mai jos contin o dimensiune catastrofica a avionului, dar, pentru variatie, am gasit si o mica varianta romantica a noului trend. Ajungem acolo imediat.

Ideea postului a venit prima oara saptamana trecuta atunci cand am vazut “The Event”, un nou serial care, aparent, ar trebui sa umple gaura de dimensiunea “Lost” din viata noastra. Dar teoria mi s-a confirmat abia astazi, cand am pus mana pe cartea “Molima”, scrisa de Guillermo del Toro cu Chuck Hogan.

S-a strigat lotul 49! Mai liciteaza cineva?

“Comunicarea este cheia” striga unul dintre personajele primului roman de Thomas Pynchon cu care m-am delectat (pentru ca e o delectare). Mai exact, cheia romanului, asa cum este enuntata ea, e strigata de John Nefastis un soi de parapsiholog care cauta sensibili care sa opereze un soi de masinarie, poreclita cu afectiune Demon. Dar asta nu conteaza prea mult, pentru ca este un sub-plot.

Odiseea ii apartine Oedipei Maas, care porneste intr-o calatorie dubioasa, iar aceasta odisee e ambalata in staniolul comercial al unei mari conspiratii (ce dureaza de secole si se desfasoara pe cel putin doua continente). Fostul ei iubit, Pierce Inverarity, moare si o lasa pe ea executor al averii lui. Ea pleaca de acasa, de langa sotul ei, poreclit Mucho (Mucho Maas, get it?), un fost vanzator de masini care are cosmaruri cu o pancarta cu initialele Nada (multe adverbe in viata lui) si care momentan lucreaza ca DJ la postul KCUF (cititi-l invers!).

Eva. E varza (Jumatate de cronica)

Deja am pierdut mai mult timp decat mi-as fi dorit cu filmul asta, mai ales ca a trebuit sa tai in Photoshop jumatate de trifoi pentru rating. Filmul (daca-l putem numi asa) “Eva” a reprezentat o premiera pentru mine: nu credeam ca voi pleca vreodata dintr-un cinematograf la jumatatea proiectiei. Am facut-o si pe asta. Dar daca as mai fi ramas, mai mult ca sigur ca mi-as fi sfaramat telefonul mobil in mana sau m-as fi injunghiat cu el.

Despre favoritii la Oscar 2011

Sezonul Oscarurilor nu inseamna doar ca in curand o sa inceapa sa curga cu premii. Inseamna si ca, de bine sau de rau, aflam care sunt cele mai bune filme ale anului, indiferent care dintre ele va merge acasa cu premii… Aici puteti gasi un text cu majoritatea favoritilor. M-am gandit ca pentru blog sa strang majoritatea trailerelor si sa povestesc cate ceva despre fiecare, ca sa-i mai fac si pe altii sa le astepte cu aceeasi nerabdare ca si mine.

Bufet suedez cu seriale noi (II)

Eh, au trecut zilele cand televizor ne putea “trage” inauntru, asa cum a facut cu fetita din “Poltergeist”. Asa cum observa si naratorul din “Torturati-l pe artist”, din toate serialele noi care apar, majoritatea sunt cu avocati, cu medici sau cu politai, si/sau cu infractori.  In postul anterior despre serialele noi, am vorbit despre “Blue Bloods”, care apartine categoriei cu politisti, dar si-a gasit un unghi de abordare mai original.