Cand nebunia e sfanta

Am primit cartea asta cadou de ziua mea, acum trei ani si jumatate. In dedicatie era scris (parafrazez): in speranta ca-ti va deschide apetitul pentru alt fel de literatura. Ceea ce nu a facut.

“Nebunul” e un roman, sau mai bine zis o nuvela la 116 pagini, cu scris foarte mare, format ingust. Nu pot sa spun ca am detestat cartea asta, la fel cum nu pot sa spun ca mi-a extins orizonturile, ca m-a captivat. Se citeste intr-o ora. Se parcurge usor.

Insa chiar imi pare rau de o oportunitate pierduta, pentru ca personajul principal e chiar fascinant sau are potentialul de a fi, numai ca este prezentat prea schematic. Este vorba despre un pustnic de 60 de ani (jumatate de viata petrecuta in desert), in secolul VI, intr-un oras sirian. Simeon (caci acesta ii e numele), numit pe aproape tot parcursul cartii Nebunul, tulbura orasul cu faptele lui ciudate, care se dovedesc  a fi destul de premeditate.