*misto = destept, nu neaparat frumos, dar interesant, versatil, plin de personalitate, in afara cercului devenit cam boring pentru Trifoi – Depp-Clooney-Pitt, nicio legatura cu marii anosti cauciucati papusei care nu-mi zic nimic Efron-Lautner-Worthington, etc.
In fiecare an, de Craciun, am alte mari mari pofte cinefilistice. Anul asta e vorba despre filmele lui John Hughes (care a murit anul asta, dar a lasat in urma o mostenire importanta…) si eu am de gand sa vad trei creatii de-ale lui (pe toate le-am vazut in copilarie, dar nu le mai tin minte prea bine).
1. Sixteen Candles (imi aduc aminte ca mi-a placut la nebunie – foto sus). Am vazut inceputul si am fost surprinsa sa observ ca exista si nuditate si injuraturi… Pretty Ballsy. Roscata si simpatica Molly Ringwald implineste 16 ani, dar familia ii uita aniversarea din cauza nuntii surorii ei.
“The Social Network” si-a facut anul asta o gramada de prieteni (asociatiile de critici din marile orase americane, presa straina de la Hollywood, eu!, probabil majoritatea membrilor Academiei de Film), dar se pare ca are si o multime de dusmani si pe bune ca nu inteleg de ce.
Exista argumentele celor care-l denunta, despre care as vrea sa vorbesc pe rand.
1. Este comercial. Nu stiu ce e atat de comercial la un film bazat pe discutii, pe dialog. N-are explozii, urmariri de masini, romantism, animale dragalase. Si cu toate astea, discutiile alea creeaza suspans. Te mentin interesat (Asta e o raritate). E un film cu oameni destepti care vorbesc rapid si care se cred mai buni decat noi, oamenii de rand. Continue reading
As vrea sa existe un loc special in Iad pentru cei care scriu roman pe coperta unei carti care 150% sigur nu e roman. Glumesc. Sau nu. Nu conteaza.
Ce conteaza este ca, acum catva timp, mi-am propus sa nu mai renunt vreodata la o carte pe care am inceput-o. Asta pentru ca vointa mea lipseste cu desavarsire, dar la lectura, cu chiu cu vai, ma tin si de cartile detestate.
Si cu asta de fata mi-a fost extrem de greu, mai ales cand vine vorba de partea a treia (din totalul de patru), numita simplu “?”, in care, pe parcursul a 60 de pagini, toate propozitiile se terminau cu “?”. Incredibil de greu de citit? Continue reading
(Pop-)culture geek and proud! 