Seriale noi: Cronică “Ringer”. Not in Buffy anymore


Mi-e destul de greu să mă hotărăsc care e mai prost: The Playboy Club sau Ringer. Şi mi-e tare greu cu asta, pentru că una dintre obsesiile mele, după cum ştiu toţi cunoscuţii pe care am încercat să-i molipsesc, e Buffy the Vampire Slayer, complet subevaluat şi ridiculizat în România, dar, din fericire, nu şi afară. Asta e subiectul unui alt post, în viitor🙂.

Iar Ringer (traducere aproximativă dublură/momeală) e reîntoarcerea la televiziune a lui Sarah Michelle Gellar, Buffy herself, şi să spun ca e un serial extrem de jalnic e un eufemism. It’s all TWIN DRAMA! Dar sunt aşa dezamăgită încât am ignorat structura clasică a acestor cronici. Notă suplimentară: ilustraţia acestui text va fi formată din toate oglindirile din primul episod, un device vizual excepţional care reuşeşte să fie şi 1. excesiv şi 2. să nu aibă nicio semnificaţie.

Premisa: Bridget e o stripperiţă în Alcoolicii Anonimi care a mai şi fost martoră la o crimă comisă de un mafiot amerindian. Cu o seară înainte de procesul în care trebuie să-l înfunde pe amerindianul Bodaway Macawi (!), Bridget fuge de sub custodia agentului FBI jucat de Nestor Carbonell (the guylineriffic Richard Alpert din Lost) şi apelează la sora ei geamănă, Siobhan (se citeşte Şiv-an), o Manhattan socialite plictisită de viaţă, cu soţ, amant, multe opere caritabile şi o garderobă de femeie de 50 de ani, cel puţin. Bridget şi Siobhan pleacă la o plimbare cu barca şi Bridget adoarme (de fapt e drogată), iar Siobhan dispare, presumed dead. (Dar desigur că nu e!) Aşa că Bridget devine Siobhan, dar cineva tot încearcă s-o omoare!! You have the wrong girl, îi gâfâie ea tipului care o strânge de gât.

Analiză: Prima problemă e că tot ce am scris mai sus (şi mult mai multe) se petrece în primul episod, în timp ce următorul episod ar putea fi descris aşa: Bridget se chinuie să scape de cadavrul tipului care voia s-o omoare. That’s about it. Bine, că registrul în care se învârte episodul respectiv e un soi de slapstick comedy, care nu se potriveşte cu nimic. Al treilea episod: Bridget crede, complet arbitrar, să soţul lui Siobhan vrea s-o omoare. Greşeşte. Şi iarăşi, asta e tot.

Însă nimic nu se compară cu faptul că nici nu-ţi dai seama cu ce sunt diferite aceste surori, una stripperiţă alcoolică, cealaltă femeie de Manhattan. Şi trebuie s-o apăr aici pe Sarah Michelle Gellar, pentru că problema vine din scriitură şi din structura poveştii. Dacă în primul episod stăteam cu cele două surori, în Hamptons, unde a dispărut Siobhan şi le vedeam discutând interacţionând, le cunoşteam mai bine, şi episodul se termina cu S. care dispare, ar fi fost mult mai bine, poate cu 2-3 flashbackuri. Ceva de împlântare a gemenelor în realitate. Ar fi fost mai bine decât oglindirile, nu?

Rezultatul încearcă să aibă o aură de Twin Peaks (epic fail!), dar poate reuşeşte să copieze the cheesy vibe pe care-l avea serialul lui Lynch atunci când nu era sinistru. Muzica e proastă, iar efectele speciale pentru 2 Sarah Michelle Gellar una lângă alta sunt rizibile, la fel şi green screenul folosit când sunt cu barca pe apă. Există atât de multă aglomerare acolo şi nici nu vreau să mai discut despre dialog, care e rizibil (Nobody’s life is perfect, zice Siobhan la un moment dat), despre frecventele plot hole-uri sau despre twisturile previzibile.

De două ori, în episoade diferite, două personaje diferite sunt încloţite şi cât pe ce să fie răpite, dar un oarecare apare şi le salvează.

Fix it: Personaje! În primul rând creaţi nişte personaje vag interesante. În al doilea rând, un de e umorul? Sarah Michelle Gellar e foarte amuzantă şi într-un context mai umoristic ar face lucruri mari. Să nu ştii care sunt atuurile vedetei tale, ca scenarist, e complet neprofesionist. SMG a jucat mai multe “ea” în Buffy – Buffy simplă, Buffybot, The First Evil şi toate i-au ieşit cât se poate de bine, penrtru că avea cu ce să lucreze. Nu zic că este una dintre cele mai mari actriţe ale tuturor timpurilor, dar e bună şi merită material bun.

Încă mai există şanse de redresare, dar nu cu asemenea scenarişti diletanţi. Păcat!

Celelalte seriale noi:
Cronica Secret Circle
Cronica Up All Night 
Cronica The Playboy Club

*M-am hotarat sa ma intorc la blog chiar in cel mai fertil moment al televiziunii – toamna, cand recoltezi serialele. Am de gand sa le analizez pe toate si va fi amuzant, pentru ca nu prea ies multe in evidenta. Nu e niciunul cu adevarat bun de la linia de start. Pentru ca episoadele pilot sunt un lucru fragil in general, care au treaba deloc usoara de a pune bazele unei lumi si de a demara actiunea, le voi analiza impreuna cu cel de-al doilea episod, care ar trebui sa demonstreze de fapt cum va arata pe termen lung.   La Ringer m-am uitat la trei episoade, poate-poate. Dar nu…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s