Cormac McCarthy: Tatăl, Fiul și Sfântul “Drum”

Ce să spun despre Drumul? Poate că încă nu am văzut filmul şi bine-mi pare, pentru că nu voiam să fi ştiut sfârşitul la această poveste. Lăsând la o parte Premiul Pulitzer câştigat de Cormac McCarthy, romanul ăsta e o minune. Mai ales că e scris, în mare parte, cu o economie de mijloace uimitoare, cu vocabular redus şi linii de dialog formate din 2-3, maxim 4 cuvinte.

Timpul nu are însemnătate într-o lume distrusă de un război nuclear (probabil, nu e clar, dar se potriveşte aşa, pentru că nici puţinii oameni rămaşi nu înţeleg exact ce s-a întâmplat), iar călătoria Tatălui şi Fiului (nu mai au nicio relevanţă, nu mai determină identităţi) de-a lungul Drumului (cu adevărat cel de-al treilea personaj al cărţii)  e observată din când în când. Poate fi vorba de două zile consecutive sau de pauze de o lună-două. Continue reading

Seriale noi: Cronică “Free Agents”. Nici n-a avut timp…

2,5 trifoiDe ăsta chiar îmi pare rău că a fost anulat. Nu pentru că-mi plăcea prea-prea mult. Poate pentru că-l avea pe Giles (Anthony Stewart Head! Din Buffy!) în fiecare săptămână acolo, pe micul ecran, deşi partitura lui nu era fantastică. Doar pentru că nu mai există, nu înseamnă că nu pot să-mi aduc un pic aminte de el, aşa ca un R.I.P. (also rip through it, pentru că nu era prea grozav). Continue reading