Cormac McCarthy: Tatăl, Fiul și Sfântul “Drum”


Ce să spun despre Drumul? Poate că încă nu am văzut filmul şi bine-mi pare, pentru că nu voiam să fi ştiut sfârşitul la această poveste. Lăsând la o parte Premiul Pulitzer câştigat de Cormac McCarthy, romanul ăsta e o minune. Mai ales că e scris, în mare parte, cu o economie de mijloace uimitoare, cu vocabular redus şi linii de dialog formate din 2-3, maxim 4 cuvinte.

Timpul nu are însemnătate într-o lume distrusă de un război nuclear (probabil, nu e clar, dar se potriveşte aşa, pentru că nici puţinii oameni rămaşi nu înţeleg exact ce s-a întâmplat), iar călătoria Tatălui şi Fiului (nu mai au nicio relevanţă, nu mai determină identităţi) de-a lungul Drumului (cu adevărat cel de-al treilea personaj al cărţii)  e observată din când în când. Poate fi vorba de două zile consecutive sau de pauze de o lună-două.

Mai contează? Zilele sunt diferenţiate poate de cantitatea de mâncare în stomacele celor doi – dacă au putut mânca, e o zi bună, dacă nu, e o zi normală. Sau un alt element de diferenţiere: apariţia unui alt om pe Drum.

Ce reuşeşte Cormac McCarthy aici e o stare de teroare pe care n-am mai simţit-o niciodată. Pământul pârjoilt şi acoperit de cenuşă e ca o cuşcă din care nu ai scăpare. Poate moartea ar fi o soartă mai bună… Ideea că au murit toate plantele şi toate animalele şi că oricât ai supravieţui, la un moment dat oricum nu vei mai supravieţui e cu adevărat terifiantă. Şi mai terifiantă e ideea că unii oameni rămaşi în viaţă au devenit canibali şi răpesc oameni pentru a-i mânca, basically. Iar un Drum e suma tuturor ameninţărilor care te pasc în această lume postapocaliptică. Nu ştii ce se va întâmpla, la orice îndoire a rutei te poate aştepta ceva mortal şi nu ştii niciodată ce va fi.

Viggo Mortensen şi Kodi Smit-McPhee

Există şi puţină speranţă, puţin Dumnezeu, aşa cum şi-a educat Tatăl Fiul să creadă într-o fiinţă superioară. Mai mult pentru dincolo decât pentru aici. La început, tatăl, fost medic, e şi învăţător pentru fiul lui, dar la un moment dat lecţiile de citire şi matematică nu mai contează. Doar lecţiile de supravieţuire: pistolul să fie întotdeauna la îndemână, de exemplu. Există momente de bucurie, precum privitul unei cascade sau găsirea unui loc doldora de provizii. Dar, în general, ştii că n-are cum să se termine bine.

Dar cartea merită citită 100%. O recomand cu căldură, de care veţi avea nevoie în iarna nucleară.

One thought on “Cormac McCarthy: Tatăl, Fiul și Sfântul “Drum”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s