Ăsta mi s-a părut complet atroce după episodul pilot. Then, it kinda grew on me. Acum pot să zic că la limita de demarcaţie dintre plăcut şi neplăcut, Revenge pică în prima categorie. Şi a devenit chiar un guitly pleasure.
Premisă: Un Contele de Monte Cristo contemporan sau cum ar fi fost dacă Monte Cristo ar fi murit şi ar fi avut o fiică nedreptăţită şi toată răzbunarea se petrece în Hamptons, iar în fiecare episod există o petrecere luxoasă. E ca un Gossip Girl cu mize pe viaţă şi pe moarte, cu oameni ceva mai în vârstă, dar la fel de fabulous, cu haine frumoase şi cai şi iahturi şi opere caritabile şi persoane foarte false.
Analiză: E clar că Revenge a fost creat şi comandat de ABC tocmai pentru a înlocui Desperate Housewives, care e la ultimul sezon. Primul episod, cum am zis mai sus, era îngrozitor. Cu actori care jucau prost şi o structură care implica prea multe flashback-uri, şi personaje care păreau ba malefice, ba stupid de cuminţi (ca Jack, băiatul sărac dar sufletist, care pleca în Haiti pentru a ajuta reconstrucţia după cutremur).
Emily, jucată de Emily VanCamp (Everwood, Brothers & Sisters), vine în Hamptons cu un singur scop (dar cu muuulte etape): răzbunarea. În urmă cu vreo 10 ani, tatăl ei finanţist a fost arestat pentru că ar fi finanţat activităţi teroriste. Ea este băgată într-o casă de corecţie/ un soi de ospiciu şi când iese, tatăl ei murise în închisoare. Un IT-ist multimiliardar, ajutat de tatăl ei îi cedează 49% din companie. Ce să facă cu atâţia bani? Să-i ia unul câte unul pe martorii mincinoşi, pe procurorul corupt şi probabil şi pe omul de serviciu de la tribunal, dacă se poate.
The IT guy
Acum tipul de la IT era foarte foarte enervant la început, dar şi-a mai calibrat prestaţia între timp şi a devenit suportabil. E foarte interesat de acţiunea de răzbunare şi îşi pune şi abilităţile de hacker în slujba lui Emily. Ba chiar face pe peţitorul pentru ea şi Jack, care fuseseră adorabil de prieteni în copilărie (iar Jack are câinele ei de atunci, care face şi el pe peţitorul tot mergând la ea acasă şi obligându-i să se vadă).
Dar Emily are alte planuri, şi anume idila cu Daniel, fiul inamicei ei cele mai mari – Victoria (ex-movie star Madeleine Stowe). Daniel e un fost băiat rău alcoolic, cuminţit, iar în primul episod, în chiar prima secvenţă (deci nu e spoiler), pare a fi mort pe plajă în seara logodnei lui cu Emily.
La masa (şi laptopul) răzbunării
Ce e încă enervant la serialul ăsta e felul în care ne sunt oferite informaţiile: ori în flashback, ori în înregistrări de ştiri cu fiecare răufăcător (de parcă totul era pe YouTube acum atâţia ani). Şi, cel puţin în primele episoade, rezolvări de răzbunări uşor de ghicit ne erau arătate la sfârşitul episoadelor, de parcă publicul e braind-dead şi nu poate trage o linie simplă între două puncte.
Dar marea hibă a serialului e că nu explorează deloc materialul întunecat reprezentat de consecinţele răzbunării şi de vină. Alexandre Dumas ar fi trist. Ba chiar Emily observă că nu are remuşcări la finalul episodului 5.
I run toward my guilt, I feed off of it, I need it. For me, guilt is one of the few lanterns that lights my way.
Fix it: Şi tocmai din motivul ăsta Emily pare a fi un roboţel, cu faţa goală şi un zâmbet arogant, de superioritate în colţul gurii. Problemă uşor de rezolvat, dacă o undă uşoară de regret ar apărea vreodată în ochii ei. Iar la sfârşitul episodului 5 apare într-adevăr un efect necalculat al răzbunării şi va fi interesant de văzut cum se rezolvă situaţia. Dar poate rămâne doar la stadiul de guilty pleasure. Care devine plictisitor la un moment dat.
Cronică Prime Suspect
Cronică Whitney
Cronică Last Man Standing
Cronică Charlie’s Angels (decedat)
Cronică 2 Broke Girls
Cronică Unforgettable
Cronica Ringer
Cronica The Playboy Club (decedat)
Cronica Up All Night
Cronica Secret Circle
Cronică Free Agents (decedat)
(Pop-)culture geek and proud! 