Seriale noi: Cronică “A Gifted Man”. Soţia fantomatică şi emoţia ectoplasmatică

Premisă: Un chirurg de geniu, dar cam nepăsător, se întâlneşte cu fosta nevastă, o idealistă. Cei doi petrec o seară frumoasă împreună, dar a doua zi, când el o sună, află că ea murise de câteva săptămâni. Pam-pam!

Analiză: M-am cam săturat de serialele cu medici, iar ăsta părea o idee cel puţin interesantă. Păcat că nevasta moartă şi idealistă, jucată de eterica Jennifer Ehle (din Contagion!) apare doar câteva secvenţe pe episod. Altă actriţă complet irosită: Margo Martindale, premiată cu Emmy anul ăsta pentru rolul din Justified (şi care a jucat-o cu căldură, printre altele, pe femeie aceea americană din Paris Je T’Aime care scria o scrisoare acasă şi pronunţa franceza cu un accent atroce). Martindale joacă un soi de secretară la clinica de fiţe a doctorului, iar gama ei largă de nuanţe nu este pusă deloc în valoare de scenariu. Continue reading

“Crimă la cină”: Experiență stil Agatha Christie

Aflasem eu cumva de existența magică a unor spectacole de teatru în afară, teatru la cină, dar la care piesa de teatru constă în rezolvarea unei crime. Acestea, potrivit unui small research, de bază, sunt chiar frecvente în SUA, în cam toate orașele, dar și în Austria (de zece ani) și în alte țări europene.

Iată că a venit și în România un asemenea show. Mâine are loc premiera, la Hanul Manuc, iar reprezentațiile celelalte sunt programate pentru 2 noiembrie (sold-out, din păcate) și 11 noiembrie (mai există locuri disponibile). Eu am avut norocul să ajung la Crimă la cină – o aniversare criminală la avanpremieră, și am făcut un mini-review al piesei aici, așa că nu am de gând să mă repet, doar să adaug câteva detalii care nu și-ar fi avut locul într-un ziar.

Continue reading

Seriale noi: Cronică “Revenge”. Răzbunare fără remuşcări

Ăsta mi s-a părut complet atroce după episodul pilot. Then, it kinda grew on me. Acum pot să zic că la limita de demarcaţie dintre plăcut şi neplăcut, Revenge pică în prima categorie. Şi a devenit chiar un guitly pleasure.

Premisă: Un Contele de Monte Cristo contemporan sau cum ar fi fost dacă Monte Cristo ar fi murit şi ar fi avut o fiică nedreptăţită şi toată răzbunarea se petrece în Hamptons, iar în fiecare episod există o petrecere luxoasă. E ca un Gossip Girl cu mize pe viaţă şi pe moarte, cu oameni ceva mai în vârstă, dar la fel de fabulous, cu haine frumoase şi cai şi iahturi şi opere caritabile şi persoane foarte false. Continue reading

Iubirile lui Milorad Pavic scrise în “Mantia de stele”

 În ultima vreme am fost cam reticentă la poveştile de dragoste, în sensul că trebuie să fie cu adevărat speciale şi ferite de siropoşenii ca să suport să le citesc. Iar Milorad Pavic (la prima mea întâlnire cu el, dar clar nu ultima) a reuşit să-mi atragă atenţia. Un alt motiv pentru care am fost reticentă la început a fost omniprezenţa zodiilor şi horoscoapelor, dar până la urmă cartea m-a cucerit, chiar destul de devreme.

Ai putea spune că Mantia de stele e un volum de povestiri în ramă, deşi persoana care călătoreşte în şase poveşti diferite este aceeaşi, ea nu influenţează în niciun fel poveştile, doar este martor la ele, iar vocea ei nici nu se aude în afară de primul capitol, în timp ce trece dintr-o matrioşka (ea le zice păpuşi ruseşti, dar parcă matrioşka e un termen mai simpatic) în alta. Dar nu pot fi considerate vieţi anterioare, pentru că majoritatea au loc aproape concomitent, în afară de două-trei, care au loc în trecut. Continue reading

Seriale noi: Cronică “Prime Suspect”. Serial poliţist peste medie

Am tot scris despre seriale care nu mi-au plăcut. Întotdeauna e mai uşor să le comentez şi să le scot în evidenţă defectele, dar mi-e puţin mai greu cu serialele care îmi plac (de la trei trifoi în sus). Cu serialele poliţiste nu mai am în general răbdare.

Am văzut prea multe şi m-am plictisit de toate CSI-urile, NCIS-urile, Castle-urile, The Mentalist-urile şi tot aşa (deşi au dat naştere la un serial parodic foarte amuzant NTSF::SD::SUV, dar despre el voi scrie ulterior). Ecuaţia e simplă: personaje bune duc la poveste bună duce la ataşament şi să fiu eu fan. Fără personaj nu există nimic şi trebuie să spun că Prime Suspect are personaj, ba chiar mai multe, şi dacă rezolvă micile probleme pe care le are, ar putea fi upgradat in my book. Continue reading

“Crulic – drumul spre dincolo”. Bobi faţă cu moartea

 Indignare e starea care te cuprinde când vezi filmul ăsta. Pare o poveste atât de exagerată, de parcă e ficţiune şi tema filmului e dusă la extrem. Partea tristă e că e realitate, că asta s-a întâmplat şi personajul principal chiar s-a dezintegrat în nefiinţă, lăsând doar câteva poze şi o valiză cu lucruri de zi cu zi. Continue reading

Seriale noi: Cronică “Whitney”. Cugetările despre viaţă ale unui comic mediocru

This nice guy is carrying me and my show

Premisă: Whitney e o tipă deosebită, care nu acceptă regulile pe care societatea malefică i le impune. Nu vrea să se mărite cu iubitul ei şi face lucruri originale precum cumpărarea unui outfit naughty de soră medicală dintr-un sex shop şi iese la o primă întâlnire cu acelaşi iubit după trei ani de relaţie.

Analiză: În primul rând, între cei doi, Whitney and the boyfriend, există zero chimie.  Băiatul cela e chiar simpatic, dar e prea bun pentru acest sitcom bântuit de ectoplasme de personaje care nu ies cu nimic în evidenţă, actori generici (poate în afară de Maulik Pancholy, asistentul lui Jack/ Alec Baldwin din 30 Rock, numai că de fapt rolul lui de aici beneficiază de o aureolă Tina Fey-ască, aşa că nici el nu mă impresionează). Continue reading