Genericul de serial ca operă de artă (the sequel)


Acum aproape un an şi jumătate am făcut un top al celor mai faine generice de seriale de atunci (fără nicio legătură cu calitatea efectivă a serialului). Cred că a trecut destul timp de atunci încât să lansez pe piaţă the sequel care, spre deosebire de majoritatea continuărilor, nu are parte de calitate scăzută.

Cum pauzele publicitare din SUA sunt din ce în ce mai mari (vreo 20 de minute dintr-o oră de TV), puţine seriale mai aleg să aibă un generic lung, deşi, de exemplu, Mike Schur de la minunatul Parks and Recreation e de părere că opening credits sunt necesare, pentru că te ajută să intri în atmosferă, faţă de un simplu title card. Iată noii mei favoriţi + un generic prost şi dezlânat la un serial fantastic + o varianta cu Jabba the Hut la un sitcom care nu prea are legătură cu Star Wars.

1. Game of Thrones.

Muzica (foarte importantă) are un aer eroic şi entuziast pentru ce va urma. Genericul e o hartă tridimensională a multelor ţinuturi din Westeros şi dincolo de el, care se modifică de la episod la episod, depinzând de zonele în care se petrece acţiunea în capitolul respectiv. Părţile mele preferate: Zidul şi Vaes Dothrak (acesta din urmă probabil că va dispărea, pentru că şi Daenarys părăseşte locul).

Pentru sezonul al doilea mă aştept la noi locuri pe hartă, precum (atenţie: mini-spoilere) Insulele de Fier, Piatra Dragonului, Harrenhal, dar şi Qarth şi alte zone din afara lui Westeros. Bring it on!

2. Parks and Recreation

Genericul care mă energizează şi mă face să mă simt mai optimistă este cel de la acest sitcom în format mockumentary. E piesa pe care mi-aş pune-o ca sonerie la mobil, dacă telefonul meu actual ar suporta sonerii polifonice (şi nu suportă). Muzica – iarăşi – este minunată, optimistă, idealistă, la fel ca şi personajele, sau cel puţin personajul principal, Leslie Knope, jucat de Amy Poehler.

Mai mult nu am ce să comentez la el. Fiind vorba de parcuri şi recreere, avem multe imagini cu oameni care se simt bine şi instantanee sugestive cu personajele noastre. Aş vrea să-l scot în evidenţă pe mustăciosul Ron Swanson, jucat de Nick Offerman. E cel mai tare personaj de sitcom din prezent.

3. The Walking Dead

Menţiune: din păcate, n-am găsit unul în care numele actorilor să fie lizibile, toate sunt în oglindă. Dar vizualul e la fel de impresionant, arătând rămăşiţele unei lumi atacate de zombies, case, jucării abandonate, clădiri goale, fotografii mucegăite. Iar muzica, din nou, căci nu există generic bun fără o muzică bună,  transmite exact acel sentiment de ameninţare, de pericol.

Puncte extra pentru tehnica folosită de montaj şi sunet aici. La cold-open (cum se numeşte secvenţa de dinainte de generic), muzica începe pe ultimele secunde şi apoi se face natural trecerea la generic. Lipsuri? Niciun zombie în generic.

4. Community

Mai ţineţi minte solniţa din hârtie împăturită din perioada şcolii, folosită la ghicitul viitorului sau ca să afli dacă cineva te place? Transmite perfect plictiseala de la orele de şcoală, dar şi imaturitatea personajelor din Community. Numele fiecărui actor e însoţit de un desen cu ce ar desena, probabil, în oră, personajul lui. Quite cool. Iar melodia e foarte simpatică.

5. American Horror Story

Am scris deja aici ce părere am despre serial. Repet: e al naibii de prost construit, personajele sunt nişte schiţe, dar e atât de entertaining încât renunţ la câţiva neuroni pentru a-l vedea. În schimb, genericul lui e perfect: cu muzică creepy, distorsionată şi cu toate imaginile montate: poze vechi cu copilaşi siniştri, borcane cu… nu scriu, uitaţi-vă voi, şi imagini aproape subliminale, care durează frânturi de secundă, în care se ascund alte atrocităţi. Perfect pentru serial şi destul de înfricoşător. Păcat că serialul nu sperie, ci te amuză involuntar.

*Bonus 1: Homeland – serial fain, generic prost

Aceasta este premiera mea preferată a toamnei şi voi scrie despre ea în curând. Din păcate, genericul nu e nici pe departe la fel de bine construit şi elocvent (deşi, dacă ăsta e preţul plătit pentru un serial fantastic, aşa să fie). Ce au în comun fetiţe care ascultă jazz la radio cu oameni blocaţi în labirinturi cu minotauri, cu discursuri de la Obama, Clinton şi Dick Nixon, cu imagini de la 11 septembrie? Nu foarte multe.

Există idei bune acolo, ca avalanşa de informaţii, felul în care s-a schimbat lumea după 9/11, dar labirintul este pur şi simplu stupid. Pare a fi o improvizaţie de jazz timp de 1 minut jumate, după care nu rămâi cu mare lucru. People, you can do better!

*Bonus 2 Hutts and Recreation

Închei cu parodia la genericul Parks and Recreation, very Star Wars-y. Foarte simpatic!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s