Seriale noi: “Scandal”. Grey’s Anatomy cu gladiatori în costume


Cred că Shonda Rhimes (Grey’s Anatomy, Private Practice, Off the Map, etc) face seriale simpatice. Până acum vreo doi ani, Grey era unul dintre preferatele mele, deşi acum mă plictiseşte de moarte. Aşa că, deşi Off the Map m-a enervat şi din Private Practice am văzut destul cât să nu-mi placă, oricum o să mă uit mereu măcar puţin la creaţiile ei (pentru toamna 2012 avem, de exemplu, ceva interesant: Gilded Lillys, cu un hotel de la începutul secolului XX).

Dorinţa de a vedea Scandal a fost potenţată de prezenţa lui Henry Ian Cusick aka Desomond David Hume din Lost. Cute as ever. Iar Kerry Washington, protagonista, are o interpretare foarte puternică, preia controlul oricărei camere în care intră, dar factorul ei de forţă e diminuat atunci când susţine My gut tells me everything I need to know, când her gut se înşeală la nici câteva ore după aceea.

The Team!

Serialul nu e rău, dar nici extra-mega-ordinar. Momentan a apărut primul episod şi e ok şi foarte Shonda-esque (în feluri pe care le voi detalia ceva mai jos), dar sunt lucruri care mă deranjează şi care ar putea fi îmbunătăţite pe parcurs, deşi nu prea cred.

Scandal e inspirat de cariera lui Judy Smith, expertă în managementul crizei la Washington. Dar protagonista, Olivia (Kerry Washington) are o firmă pe cont propriu, după ce şi-a dat demisia de la Casa Albă în urma unei aventuri cu POTUS însuşi. (Pentru cei care n-au văzut genialul The West Wing, POTUS= President of the United States) Olivia şi asociaţii ei, toţi avocaţi, rezolvă probleme de toate tipurile pentru oameni implicaţi în politică, de la negocieri de răscumpărări pentru răpiri, la suspiciune de crimă.

Just pretty!

În prima secvenţă, o tânără avocată crede că a ajuns la un blind date, dar de fapt e la un interviu pentru un job la firma Oliviei, la care intervievatorul susţine că angajaţii firmei sunt gladiatori în costume, repetat până ajunge la redundanţă în acest prim episod. Tânăra o idolatrizează pe Olivia şi se pare că a fost aleasă pentru că are nevoie să fie reparată.

She fixes things. You need fixing. Everybody in this office needs fixing. You’re a stray dog, Olivia took you in, ni se spune de către un alt angajat într-un speech foarte Shonda Rhimes, care nu prea le are cu subtilitatea. Lăsaţi-ne să vedem că au nevoie de reparaţii, vă rog!. You don’t date, îi spune cineva Oliviei. I’m not normal, e răspunsul ei, la fel de lipsit de subtilitate ca un baros crăpând o ţeastă.

Marca lui Sorkin: The powerful walk-and-talk

Înainte de a ajunge la părţile a a Shonda Rhimes, să trecem în revistă părţile foarte Aaron Sorkin (creatorul Reţelei de socializare şi The West Wing). Avem powerful walk-and-talk (cum demonstrează figura de mai sus). Avem idealismul: opiniile legate de inocenţa clientului. Avem oameni care vorbesc extrem de repede (deşi recunosc că Shonda şi Sorkin au ciripitul ăsta în comun).

Şi-l avem pe Joshua Malina, care a lucrat cu Sorkin la The West Wing şi Sports Night (şi la filmele scrise de Sorkin A Few Good Men/ Oameni de onoare şi The American President). Aici, Malina interpretează un procuror cu care Olivia are tot felul de crize de manageriat în comun.

Pe lângă plotul principal, cu un soldat poster-boy pentru armată acuzat de omorârea iubitei (care se termină muuuult prea luminos şi optimist), mai avem un subplot cu o fată care-l acuză pe preşedintele SUA că a avut o aventură cu ea. Olivia e chemată de preşedinte (fostul ei amant! şi aici puteţi citi un material foarte fain despre obsesia lui Shonda Rhimes pentru amante) pentru a rezolva situaţia. În imaginea de mai sus, preşedintele, care se pare că încă o iubeşte, vorbeşte cu ea la telefon şi îi zâmbeşte în direct.

Biroul oval

Povestea asta mi se pare totuşi cam ambiţioasă, trasă de păr şi, sincer, puţin cam lamé. Preşedintele se poartă ca un căţeluş amorezat şi o minte în faţă pe soţia lui. Chief-of-staff-ul lui e jucat de Jeff Perry aka Thatcher Grey din Grey’s Anatomy. Îţi dai seama de ce POTUS ar fi atras de Olivia, însă nu-ţi dai seama de ce ea ar fi atrasă de el. Iar Olivia până la urmă e un personaj hiperbolizat, ridicat atât de mult în slăvi de celelalte personaje, încât începi s-o deteşti puţin.

Cât despre tuşe gen Shonda Rhimes, sunt destule. De la spiciurile rostite apăsat, în care diverse cuvinte sau sintagme sunt repetate din nou şi din nou şi din nou (Cusick urlă de trei ori: They’re engagement rings) sau lipsa de subtilitate, la problema cu amanta menţionată mai sus, la lucruri grozave pentru peisajul televiziunii: personaje feminine puternice, de oice rasă ar fi, care excelează pe plan profesional.

Give this girl a job!

Dar de ce ne-ai vântura-o pe Liza Weil – Paris! din Gilmore Girls! – în faţa ochilor, dacă nu-i dai un job, Shonda? Liza s-ar plia perfect pe dialogurile tale şi ar da mai multă viaţă personajului ei decât actorii pe care i-ai angajat! În afară de Olivia, celelalte personaje sunt lipsite de contur, interşanjabile şi cam blah.

Pentru viitor, ne putem aştepta la multe intrigi amoroase, stil Shonda, dar sper să nu ajungem la sex cu o fantomă, din cauza unei tumori, în Biroul Oval. Până la urmă, un subplot cu Desmond (încă nu ştiu cum îl cheamă în serialul ăsta) care vrea s-o ceară pe iubita lui în căsătorie, mi-a plăcut cel mai mult din punct de vedere al iluminării personajelor.

Nu am mari speranţe ca Scandal să ajungă la intrigi politice (chiar şi amoroase) la un nivel atât de nuanţat din punct de vedere etic ca The Good Wife/ Soţia perfectă, dar ar putea să fie fun. O să mai testez.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s