“Teodosie cel Mic” – Răzvan Rădulescu cel Mare


 Sunt pregătită să declar, cu toată încrederea, că acesta este romanul meu preferat scris în România, din cele citite până acum. E de-a dreptul fermecător, amuzant, jucăuş şi plin de originalitate. E un fantasy autohton pe care îl căutam de mult şi în sfârşit am reuşit să-l împrumut de undeva.

Ştiam că Răzvan Rădulescu (cunoscut, din păcate, mai mult ca autor de scenarii la filme precum Moartea domnului Lăzărescu sau Marţi după Crăciun, pentru a numi doar două din fooooarte multe) a scris şi cărţi, dar nu ştiam că a făcut-o aşa!

În primul rând, avem un warrior complet badass, Pisicâinele, care este mentorul şi consilierul tânărului principe Teodosie cel Mic. Pisicâinele a prilejuit multe discuţii cu prietenii mei, în care încercam să desluşim ce anume are de la pisică şi ce anume de la câine. Concluzia a fost că persoanele care preferă câinii (inclusiv eu) îl văd mai mult câine, iar cele care preferă pisicile, şi-l închipuie mai mult pisică.

Dar Pisicâinele şi-a croit drum cu săbiuţa lui în orice clasament cu cele mai faine personaje, cu o minte ascuţită brici, cu loialitate şi abilitatea lui de a lupta!

Mai sunt Fantoma Otilia, bufniţa Kaliopi şi Minotaurul Samoil. Mai e regatul de sub Lacul Îngheţat condus cu aripioară de fier de Somnul Protector, Oliviu, dar şi multe alte personaje pline de culoare. Textul lui Rădulescu poate să primească etichete de postmodernist, intertextual, şi e uşor să-ţi vină idei când o notă a autorului te anunţă că următoarea parte e cenzurată din cauza editorului, care a ţinut morţiş să includă în schimb o poveste pentru copii cu un gândăcel.

Ah, cu cât spun mai multe, cu atât se pierd din surprize, care sunt numeroase şi savuroase. Dar promit să nu dezvălui nimic despre Marele Monstruleţ!

-Ai dreptate, încuviinţă Pisicâinele. Dacă acest roman ar fi fost bine scris, cu ceva mai multă grijă pentru detalii şi ceva mai puţine pretenţii experimentale, scena evadării mele ar fi arătat cam aşa…

O să împing puţin nota şi o să fac şi o comparaţie cu A Song of Fire And Ice, în care simt că locuiesc cel puţin parţial de un an şi ceva. Teodosie cel Mic e un fantasy cu intrigi de curte, lupte pentru putere, puţin incest, război şi eroi senzaţionali.

Sunt sigură că acum nu sunt în stare să scriu un text prin care să-i fac dreptate acestei cărţi fabuloase. Dar credeţi-mă pe cuvânt că merită citită. Răzvan Rădulescu, mai vrem!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s