Serial scandinav grozav: Bron/Broen sau The Bridge


De parcă nu existau destule seriale americane sau britanice la care să mă uit, am dat fără să vreau peste Bron/Broen  sau Podul. E o coproducţie danezo-suedeză şi asta are de fapt mare relevanţă, pentru că acţiunea virează cu încredere (deşi confuz pentru cineva care nu e danez sau suedez) între cele două ţări. Şi, oricum, se pregătesc două remakeuri: The Tunnel/Le Tunel, coproducţie britanico-franceză, şi încă unul, nenumit şi american, care s-ar petrece la graniţa dintre SUA şi Mexic.

Pentru a intra în atmosferă, să ascultăm întâi piesa de pe generic, care aparţine pseudo-formaţiei Choir of Young Believers, cu frontman danez:

Moody, isn’t it?

PS: Atenţie! Câteva dintre imaginile care urmează sunt relativ NSFW (Not Suitable For Work). Iar serialul e plin-ochi de nuditate, inclusiv masculină frontală, şi imagini şocante şi violente. Dacă vă deranjează, get out now, while you can! Căci serialul dă dependenţă maximă!

Într-o noapte aparent ca oricare alta, pe podul Øresund, care face legătura dintre oraşul suedez Malmo şi capitala daneză  Copenhaga, luminile sunt stinse complet şi, atunci când se reaprind, acolo, fix unde ar veni graniţa între cele două ţări, apare un cadavru. Spoiler alert: de fapt e vorba de două jumătăţi de la două femei diferite, o politiciană suedeză şi o prostituată daneză.

La faţa locului apar un poliţist danez, Martin Rohde (Kim Bodnia), şi o poliţistă suedeză, Saga Noren (Sofia Helin). Au diferenţe de opinie de când se  cunosc şi distracţia abia începe.

Evident că cei doi poliţişti – amândoi grozavi, savuroşi, amuzanţi şi jucaţi fantastic – sunt construiţi pentru a fi diametral opuşi. Tot serialul stă pe umerii lor şi, indiferent de crime, anchetă, mister, ei sunt fundaţia pe care s-a construit Bron/Broen.

Deşi nu se spune niciodată concret, Saga are clar ceva vecin cu Sindromul Asperger: e obsedată de reguli, nu ţine cont de sentimentele celor din jur, extrem de organizată şi un perseverentă. Nu are prieteni, e văzută de către toţi ca o ciudată and so on.

Atunci când îl cunoaştem pe Martin, suferă din cauza durerilor pricinuite de o vasectomie (are cinci copii cu trei femei diferite), e căsătorit, foarte prietenos şi jur că are cel mai cald şi plin de poftă râs din lume. E o plăcere să îl vezi amuzat de Saga.

Amândoi au ceva în comun: if they have a sexual itch, they scratch it! Dar Saga e mai amuzantă din punctul ăsta de vedere.

M-am uitat la sezonul întreg îninte să scriu despre el, pentru că am vrut să mă asigur că rezolvarea e satisfăcătoare şi trebuie să vă spun că e foarte puternică. Nu zic neapărat de criminalul în serie şi motivaţia lui (care e oricum construită minuţios, totul se ţine bine). Nu! Rezolvarea emoţională din ultimele două episoade m-a afectat adânc, iar ultimul moment din serial face toţi banii!

Până acolo, însă, se întâmplă multe lucruri: Martin se integrează în secţia de poliţie suedeză mult mai bine decât a făcut-o Saga vreodată (ideea ei de conversaţie la cafea se rezumă la informaţii menstruale), iar criminalul face jocurile de undeva din umbră şi sub diferite deghizări. Totul cu pretext social, încercând să evidenţieze anumite probleme care îmbolnăvesc cele două ţări (mai bine făceam noi un serial România-Moldova, că totuşi scandinavii o duc infinit mai bine).

Apoi, mai sunt conversaţii interesante despre starea presei prin Daniel Ferbe, jurnalist care ţine blogul unui ziar, pe care criminalul îl alege ca mesager al său pentru lume. Întrebări deontologice, lipsă de responsabilitate, editorul care-l ceartă, totul printr-un mic douchebag care crede că totul i se cuvine…

Până când se trezeşte cu o bombă în maşină (spoilerul e unul minim, căci momentul apare la început)…

I just write. I’m not responsible for what people do, zice el la un moment dat, şi desigur, sună foarte cunoscută filozofia asta! Oricum, Daniel e cel care inventează termenul Teroristul adevărului, care să-l descrie pe criminal, preluat ca atare de opinia publică.

Faţă de americanul The Killing (şi el adaptat după un show nordic, Forbrydelsen, which I will watch soon), aşa cum zicea, misterul din Bron/Broen e foarte bine dozat şi echilibrat, pentru a nu ne strica surpriza de la sfârşit cu identitatea criminalului.

În The Killing Linden şi Holder găseau un red herring/pistă falsă aproape în fiecare episod pentru ca ulterior să descopere că suspectul ăla superdubios care părea 100% a fi criminalul, era de fapt cineva nevinovat (cel mai frustrant lucru la serialul ăla).

În cazul de faţă, însă, scenariştii au găsit o formulă mult mai interesantă. Propun tot felul de personaje suspicioase, care îşi încrucişează căile cu detectivii noştri chiar şi după câteva episoade în care sunt mistere: vezi cazul tipului de sus, Stefan Lindberg (care arată a 70’s porn star, dar mi se pare cam hot).  Mai sunt şi alţii. Atunci, până nu afli cum intră piesele de puzzle unele în altele, poţi doar arăta cu degetul şi specula. Şi e fun!

Totul se întâmplă în imagini şi cadre superbe, cu mobilă – foarte puţină de la Ikea, go figure – genială, cu ferestre imense, care nu sunt acoperite de draperii. Ca să nu mai zic că oamenii ăştia filmează podul din atâtea unghiuri şi în atâtea lumini, încât situaţia frizează un pic ideea de bridge porn!

Marea mea problemă cu serialul e una culturală: nu diferenţiez în niciun fel daneza de suedeză şi de multe ori mi-era greu să-mi dau seama când acţiunea sare din Suedia în Danemarca. Sau cât de fluent vorbesc oamenii ăştia limba celorlalţi. Însă cu asta nu prea am ce face. Poate când voi vedea mai multe show-uri din zonă (am o listă!), o să mă descurc mai bine la asta! Iarăşi: atât de multe femei blonde şi reci în serialul ăsta, încât la un moment dat mi-era greu să fac diferenţa între ele.

O altă mică problemă ar fi trupa de poliţişti, care sunt cam non-personaje – cel mult un personaj colectiv, destul de competent, dar nu la nivelul Sagăi. Doar şeful ei, Hans, o figură paternă puternică şi înţelegătoare, mai iese în evidenţă.

Ce e de apreciat, însă, este felul în care scenariştii evită în mare parte americănismele. Fără victime salvate în ultima secundă, ca un noroc chior. Acţiunea şi ancheta sunt altfel mai plauzibile. Pe de altă parte, există niscaiva plot-holeuri, dar nu ceva extrem de deranjant, care să minimizeze plăcerea de a vedea serialul.

Concluzia este că Saga (în imaginea de mai sus se schimbă în birou după o noapte nedormită fără a avea vreo jenă că o vede cineva) şi Martin sunt o pereche genială, iar felul în care e construită relaţia dintre ei e de admirat. Pe la sfârşit îţi dai seama cu câtă atenţie a fost pregătită şi dozată.

Oricât de cheesy ar sun, până la urmă scenariştii iau metafora podului şi o folosesc pentru a evidenţia relaţiile dintre personaje. Nu neapărat dintre suedezi şi danezi, dar între frate şi soră, jurnalist şi cititori, şi, desigur, poliţist şi poliţistă. Acest din urmă pod e inima serialului. Fără el, totul s-ar prăbuşi.

Închei acest post dezlânat cu Mica Sirenă din Copenhaga şi cu mare nerăbdare pentru sezonul doi (cândva, la anul!)

8 thoughts on “Serial scandinav grozav: Bron/Broen sau The Bridge

  1. In sfarsit citesc despre Broen pe un blog romanesc🙂 Mi-a placut si mie la nebunie si de abia astept sezonul 2.

    Cum locuiesc acum in Copenhaga si am vizitat Malmo, poti sa iti spun ca era intr-adevar dificil sa te prinzi cand se schimba actiunea dintr-un oras in celalalt. Incercau sa arate locuri reprezentative din cele doua orase, dar nu intotdeauna era clar.

    Cat despre daneza si suedeza – sunt doua limbi foarte asemanatoare, mai ales in forma scrisa, si majoritatea danezilor inteleg suedeza si viceversa. De aceea in serial fiecare vorbea pe limba lui🙂 Daneza are o pronuntie ceva mai aiurea si de asta au aparut ceva glume pe tema asta (de exemplu, cand Martin s-a dus pentru prima oara la Politia din Malmo).

    Forbrydelsen chiar merita vazut. Are doua sezoane (fiecare cu un alt caz) si sunt diferente semnificative fata de The Killing.

    Ce alte seriale nordice mai ai in lista? Profesoara mea de daneza ne-a mai recomandat: Rejseholdet, Strisser på Samsø, Krøniken, Sommer, Taxa si Lykke.

    • trifoi says:

      Da, si Borgen era pe lista mea, Wallander, si alte cateva nume ceva mai greu de tinut minte pentru mine! Vreau sa vad si Forbrydelsen (zi-mi ca nu e acelasi criminal!!).

      Multumesc mult pentru detaliile astea🙂 Banuiam ca sunt relativ asemanatoare, dar ei tot le tratau ca pe doua limbi distincte. (Teroristul Adevarului care vorbea fluent daneza and so on)

  2. Ah, chiar cu un comentariu atat de lung si tot am uitat sa scriu ceva🙂 Un alt serial danez foarte apreciat pe aici e Borgen (The Castle), care e o drama politica.

      • Dar daca varianta americana are acelasi plot si rezolvare, what’s the fun in it?🙂

        Si ca mi-am amintit, ziceai ca e plin de nudity… Mie nu mi s-a parut – cred ca au fost 2 scene in total. Ai vazut Spartacus? :))

        Iar faza cu MILF din ultimul episod parca a fost geniala :)))) “Yes, I know what MILF means, but I don’t have any kids.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s