Anamaria Marinca în “Doctor Who” – “Asylum of the Daleks”


N-am crezut că voi apuca s-o văd pe Anamaria Marinca rostind Doctor Who? vreodată, dar ce bine îmi pare că mi s-a întâmplat. Serialul britanic care împlineşte 50 de ani de la apariţie la anu’ (fun fact: s-a lansat la fix o zi după asasinarea lui JFK) e unul dintre preferatele mele, pentru entuziasm, optimism, ingeniozitate şi densitate narativă spectaculoase. Dar mai ales îmi plac cele mai recente două sezoane, dirijate de genialul (da, e un geniu, e un scenarist de geniu) Steven Moffat.

Toate motivele de mai sus au fost de ajuns pentru ca azi, imediat ce m-am trezit, să caut instantaneu primul episod din sezonul al şaptelea. Să revăd aventurile Doctorului – ultimele cinci în care e însoţit de Amy Pond (Karen Gillan) şi Rory Williams (Arthur Darvill), un cuplu de mitologie cu o istorie fantastică şi, mai ales, wibbly-wobbly, timey-wimey, as the Doctor would say.

Iniţial voiam să scriu un ghid cu cele mai faine episoade din Doctor Who-ul modern, începând cu reînvierea (sau ar trebui să spun regenerarea?) lui din 2005. Ăsta va veni mai târziu astăzi. În schimb, m-am hotărât să încep cu the scoop, Anamaria Marinca, şi cât de fericită am fost s-o văd în prima secvenţă. Într-adevăr, rolul ei nu-i foloseşte nici măcar jumătate din potenţial, însă e acolo! Şi se întreabă Doctor Who? Marinca interpretează o mamă care îl roagă pe Doctor să îi salveze fiica, blocată undeva. De altfel, episodul începe cu un voiceover în care ea îi explică situaţia!

Iar episodul în sine prezintă serialul în formă, la fel de exuberant şi şmecher din punct de vedere al construcţiei. (Urmează mini spoilere!!) Deşi nu mi-au plăcut niciodată Dalek-ii (construiţi ca alegorie a nazismului acum câteva decenii), Moffat demonstrează iar că ştie să-i folosească mai cu cap decât cel care a regenerat serialul în 2005, Russell T.Davies. Cu glume pe baza sloganului lor: Ex-ter-mi-nate!, şi cu moduri de a ne crea în noi, privitorii, o bucată de compasiune pentru ei.

Cât despre al 11-lea Doctor, interpretat de Matt Smith, doamne ce dor mi-a fost să-l văd, aşa elastic, vorbind ca o moară bine unsă, nu una stricată, schimbându-şi dispoziţia de la moment la moment, de la entuziast la mânios, hotărându-se să salveze căsnicii şi întrebându-se constant: de unde lapte pentru sufleuri?

Ştiu că textul ăsta e mai degrabă vag pentru cei care nu au văzut serialul, dar îl recomand din toată inima. E unul dintre cele mai bune de acolo, afară, şi Moffat nu îşi consideră publicul prost, chiar dacă show-ul chiar e pentru toată familia.

Spoiler alert!

Cât despre Jenna Louise Coleman, viitoarea nouă însoţitoare a Doctorului, trebuie să zic că e minunată. A fost o mare surpriză să apară acum şi nu în episodul şase, după ieşirea soţilor Pond! Discuţiile dintre cei doi în consola TARDIS-ului (Time and Relative Dimension in Space) o să fie al naibii de greu de urmărit, pentru că vor fi egali, şi ca volum de cuvinte pe minut, şi ca poante şi spirit. Bring it on (the season!)!

2 thoughts on “Anamaria Marinca în “Doctor Who” – “Asylum of the Daleks”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s