“Atlasul norilor/Cloud Atlas” (de David Mitchell) – Povestea care a schimbat lumea


N-o să vorbesc de data asta despre filmul regizat de Andy şi Lana Wachoski (Matrix) şi Tom Tykwer (Run Lola Run, Perfume – The Story of a Murderer). Ba chiar n-o să vorbesc foarte mult despre abuzuri, exploatare, cei puternici care îi prăduiesc pe cei slabi etc. În loc, o să mă axez pe tema mea preferată din carte, pe care nu am văzut-o prea discutată şi pe care filmul, dacă ar fi exploatat-o, ar fi fost mult mai interesant. Acea temă este meta, as most of my favorite things are: scopul poveştilor în lumea noastră şi influenţa lor. Partea asta mi-a rămas cel mai puternic în minte, la vreo cinci luni după ce am terminat romanul.

But first: Epopeea lui Mitchell, a unui gest de bunătate care influenţează evenimente de peste mări, ţări şi secole, m-a emoţionat tare mult şi a rezonat atât de mult cu cine sunt eu şi cu lucrurile în care cred şi după care mă ghidez, încât nu pot să nu mă gândesc în continuare la ea.

Storyline: De unde să încep şi cum să încep? Avem parte de şase poveşti, în şase epoci diferite (două dintre acestea sunt într-un viitor distopic, respectiv, un viitor şi mai îndepărtat, post-apocaliptic), în registru diferit – două poveşti de epocă, un thriller, un fel de tragicomedie de aventuri, distopia şi lumea postapocaliptică, şi fiecare are formatul ei, de la jurnal, la epistole, la roman cu conspiraţii corporatiste, la înregistrări video la poveste în jurul focului de tabără (cred).

Şi, cumva, din toate elementele astea incredibil de diferite, rezultă un roman puternic, coerent şi legat tematic de idei precum abuzul de putere, de o clasă plină de resurse care-l exploatează pe cel mic, de supravieţuirea celui mai parşiv, dar şi de compasiune, empatie, prietenie şi dragoste, de gesturi pline de bunătate care sunt răsplătite.

Mi se pare că e o pledoarie a lui Mitchell către omenie şi pace. Către egalitate şi toleranţă, împotriva rasismului şi a prejudecăţilor de orice fel. Adică un sălbatic te poate salva, în timp ce creştinul de lângă tine conspiră să te omoare cu zâmbetul pe buze. Cartea e plină de parteneriate complet neaşteptate, de solidaritate şi de unirea pentru un scop comun, mereu bun.

Structura e construită pe principiul Păpuşilor Matroşka: povestea din viitorul postapocaliptic e nucleu, axa pe care se continuă, pe dreapta şi pe stţnga,celelalte poveşti, în ordine.

Cam astea ar fi câteva detalii narative. Totul porneşte de la un jurnal. Un jurnal ţinut de un avocat, în sec XIX, în mijlocul Pacificului. Jurnalul ajunge la un compozitor, care îl descrie în scrisori. Acestea sunt menţionate într-un roman thriller supercheesy.  Şi tot aşa. Suportul şi formatul se schimbă de la epocă la epocă, de la non-ficţiune la ficţiune, la film.

Poate firele epice par diferite şi personajele la fel, însă povestea, tema, sâmburele, se află într-o metamorfoză constantă. Este adaptată la timpuri, şi pe măsură ce trec secolele, puterea ei creşte. Până când ajunge să schimbe lumea, devine religie, devine un mod de viaţă, devine curaj şi ajută personajele să-şi ignore instincte de conservare precum laşitatea şi fatalismul. David Mitchell ne spune astfel cum şi-ar dori el ca lumea să fie schimbată prin cartea lui. Cum ar trebui să continuăm să trăim dupa ce o vom citi. Pentru că poate dăm povestea asta despre egalitate, pace, umanitate mai departe.

Pentru mine, una, a mers.

7 thoughts on ““Atlasul norilor/Cloud Atlas” (de David Mitchell) – Povestea care a schimbat lumea

  1. n-amvazut filmul (desi am tot auzit vorbindu-se despre el) pentru ca prefer sa citesc cartea mai intai. mi-a placut mult articolul tau si m-ai convins ca merita s-o cumpar. vad ca citesti acum “Eseu despre orbire”, ca o coincidenta, eu tocmai am terminat-o:)

    • trifoi says:

      am terminat Eseu despre orbire prin octombrie, dar am uitat sa updatez sectiunea respectiva!🙂 Cum ti s-a parut cartea lui Saramago?

      • este prima carte a lui Saramago pe care-am citit-o. recunosc ca m-am obisnuit greu cu stilul dumnealui dar mi-a placut ideea, mi s-a parut originala si dac-ar fi s-o caracterizez: o posibila realitate plina de metafore. oricum, as vrea sa citesc “Pluta de piatra” si “Lucarna”. Imi place blogul tau!

      • trifoi says:

        Multumesc mult. Incerc sa ma tin de el, dar am foarte mult de munca in general🙂 Eu am mai citit de Saramago Toate numele si e faina, de asemenea.

  2. “ Atlasul Norilor “ unul dintre cele mai fascinante filme care exista pe Terra. Privind sau citind opera aceasta sesizezi totalitatea problemelor omenirii. Incepind cu lacomia, egoismul, homosexualitatea, care in prezent se considera ceva murdar, dar nu e asa, aceasta este doar o parte din acel fenomen natural “ Dragostea“. Romanul ilustreaza in detalmente firea omeneasca, imperfectiunea umana si incapacitatea acestuia de a intelege unele lucruri. Dar totusi exista un fir de lumina in lumea aceasta neagra , ei sunt picatura in ocean, iar oceanul este format din o multime de picaturi.

  3. Mi-a placut ideea ca sunt intotdeauna oameni, putini ce-i drept, care se vor ridica impotriva ordinii “naturale” tocmai pentru ca nu sunt indifrenti, nu sunt egoisti si nu si-au pierdut simtul dreptatii. Poate ideea cu semnul din nastere confirma ca sunt asemanatori, indiferent in ce era au trait. Iar cu cat mai multi vor face asa, omenirea nu va ajunge sa se autodistruga, prin canibalism mai mult sau mai putin indirect. Este o optiune, noi alegem!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s