TIFF 2013: Much Ado About Nothing – bucurie în stare pură


much_ado_about_nothing_1Mai trebuie să spun cât îl iubesc pe Joss Whedon? Probabil că oricine mă ştie şi citeşte aceste cuvinte îşi dă ochii peste cap (şi pe bună dreptate) şi zice: „Oh, nu din nou!”

Dar e adevărat. Vorbeam odinioară cu cineva care zicea: „Joss Whedon is my god”, la care eu am răspuns: „Then we share the same religion”, deşi Joss e ateu recunoscut şi în toate lucrurile pe care le scrie/regizează se simte dispreţul faţă de toţi zeii sau faţă de cei care se cred zei, fie că e vorba de religie, politică, birocraţie sau corporaţii.

MuchAdoWhedon-thumb-630xauto-26520

Aşteptam să văd filmul ăsta de vreo doi ani, de când a apărut pe net o fotografie cu Fran Kranz (cea de mai sus), care anunţa că producţia adaptării după Shakespeare Much Ado About Nothing s-a încheiat, deşi nimeni n-a ştiut că există măcar în stadiul de proiect.

E o poveste foarte faină: după ani întregi în care a lucrat la The Avengers zi şi noapte, în vara lui 2011 Joss trebuia să aibă cu soţia (şi coproducătoarea lui) o binemeritată vacanţă în Italia. Însă această soţie i-a zis ceva de genul: ştii ce? Dă-o încolo de vacanţă! Hai mai bine să filmezi adaptarea după Shakespeare pe care ţi-ai dorit tot timpul să o filmezi. Şi iată, la ei acasă, în California, în 12 zile, cu actori care au lucrat la o mulţime dintre proiectele lui, s-a tras filmul ăsta alb-negru, contemporan, după o piesă veche de vreo patru secole. Şi este minunată!

Ca o paranteză, faza cu Shakespeare nu a picat din cer. De mulţi ani, în weekenduri, Joss organiza party-uri cu actorii din serialele lui (dintre care mulţi apar şi în film) şi puneau în scenă – sau în sufragerie – piese ale Bardului.

Amy-Acker-and-Joss-Whedon-in-Much-Ado-About-Nothing-2012-Movie-Image

Much Ado About Nothing este filmul care mi-a provocat o bucurie imensă aici, la Cluj, la TIFF, unde motivele de bucurie nu lipsesc niciodată. Este un film luminos, amuzant şi emoţionant, iar tratamentul contemporan al piesei lui Will Shakes subliniază cât de actual este acum, după patru secole, textul. Mult zgomot pentru nimic – zgomotul este modul în care ne complicăm viaţa, ne legăm la cap fără să ne doară, transformăm ceva ce ar putea fi simplu, organic, în nişte maţe încurcate care devin un capăt de ţară şi o problemă de viaţă şi de moarte.

Tot ce produce Joss are spiritul (the wit) şi exuberanţa textelor lui Shakespeare, iar versurile sunt rostite în asemenea fel încât să nu agreseze prea tare un public de secol XXI care nu mai este obişnuit cu pentametru iambic. Amy Acker, descoperită de Joss în Angel, care a apărut şi în Dollhouse şi în Cabin in the Woods, n-a avut foarte mult de muncă pe la Hollywood – ei au pierdut – dar e absolut minunată şi ar trebui să fie vedetă! Şi Alexis Denisof (Buffy the Vampire Slayer, Angel, Dollhouse) e tare simpatic în rolul lui Benedick.

Nathan-Fillion-in-Much-Ado-About-Nothing-2012-Movie-Image-600x302Fran Kranz, care era geekul chintesenţial în Dollhouse, este aici eroul romantic tipic (aka puţin cam siropos, prea serios), în timp ce Nathan Fillion (Buffy, Firefly) şi Tom Lenk (Cabin in the Woods, Buffy, Angel) la un moment dat chiar fură filmul în secvenţele în care apar.

Much Ado About Nothing demonstreză pentru a mia oară versatilitatea lui Joss ca scenarist şi regizor. Cine altcineva ar trece în aceeaşi vară de la un blockbuster cu supereroi, plin de CGI, (dar şi de inimă) precum The Avengers la un film simplu, curat şi plin de bucurie?

joss-whedon-much-ado-about-nothing-2012

Metacritic reviews

Rottentomatoes score

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s