Acum aproape un an şi jumătate am făcut un top al celor mai faine generice de seriale de atunci (fără nicio legătură cu calitatea efectivă a serialului). Cred că a trecut destul timp de atunci încât să lansez pe piaţă the sequel care, spre deosebire de majoritatea continuărilor, nu are parte de calitate scăzută.
Ca intr-un film de groaza… Ceata rosiatica
Concertul Rammstein de duminica, de la Sonisphere, chiar a fost uimitor. Nu stiam exact ce se va intampla si mai bine a fost asa decat sa astept fiecare moment dement in parte.
Din pacate, am scris pentru serviciu o cronica a concertului, si n-are rost sa reiau aici foarte mult din ea. Vorbeam cu doi dintre membrii Alice in Chains si ziceau ca spectacolul Rammstein e “teatru”. Ceea ce e foarte adevarat. Si oboseala acumulata de la stat trei zile in picioare in zona Romexpo plus mers dimineata la serviciu tot weekendu a disparut atunci cand ochii mi-au fost vrajiti de ce era pe scena. Continue reading
Editura Polirom m-a manipulat perfect, facandu-ma sa cumpar romanul asta. (Si bine a facut!) Am primit un newsletter de la ei, in care-mi spuneau ca, daca mi-au placut “Middlesex”, de Jeffrey Eugenides, “Bastarda Istanbulului”, de Elif Shafak, şi “Totul este iluminat”, de Jonathan Safran Foer, atunci o sa-mi placa si cartea asta. Cum toate cele trei sunt pe lista favoritelor mele, am cedat si am cumparat cartea. (Si bine am facut).
Titlul romanului, care ar putea la fel de bine sa fie o suma de povestiri cu acelasi protagonist, Jozef Pronek, se refera la piesa Beatles “Nowhere Man”. Asta pentru ca, atunci and Jozef era adolescent in Sarajevo, a invatat sa cante la chitara pentru a interpreta piese Beatles. Asta inainte sa treaca la blues. Continue reading
Tendinta pe piata serialelor americane este urmatoarea: la cele patru televiziuni publice genericula ajuns sa fie minimalist – un carton cu numele serialului (vezi Lost, Heroes, 24, FlashForward), in timp ce televiziunile prin cablu – HBO, Showtime – se dau in spectacol (intr-un fel bun) cu niste generice geniale, aproape opere de arta in sine, care dureaza in jur de 1 minut si jumatate si care exprima atat de bine esenta serialului!
Asa ca, mai jos, am selectat cateva dintre genericele mele preferate, peste care nu dau niciodata fast forward. Continue reading
Leapsa mutanta a lui Veo care-mi cere sa vorbesc putin despre ringtone-urile mele, dar eu, parsiva ce sunt, ma voi folosi de aceasta ocazie pentru a vorbi despre serialul “Fringe”. Piesa de pe genericul lui Fringe o am ca ringtone deja de cateva luni (si cand ma uit la serial am impresia ca-mi suna telefonul – si cum mereu ma streseaza astia cu telefoane de la serviciu sau in legatura cu serviciul, mi-am creat un reflex neplacut sa tresar cand aud telefonul sunand Fring-y si probabil ca in curand nici n-o sa-mi mai placa deloc melodia asta de altfel foarte faina). Continue reading
Leapsa de la Veo
No, acum tema primita este asta:
“Leapsa pe melodii atat de imbecile incat iti iese urticarie cand le auzi. Sau, in cuvintele parintelui acestei lepse:
puneti 1-2 clipuri cu cea mai cretina muzica care e. dar atentie: nu manele, nu Gica Petrescu, nu Bono, nu Metallica. vreau sa observ un pic de subtilitate in alegerea dvs un pic de personalitate, ok?”
Problema e ca mie mi se par multe piese penibile. Si fiind atat de multe, mi-a fost foarte greu sa aleg.
Asta de mai jos, de exemplu, mi se pare extrem de kitsch.
(Pop-)culture geek and proud! 