Seriale noi: Cronică “Grimm”. Moda basmelor se mută la TV

2,5 trifoiTrendul basmelor în filme e deja o realitate (în pregătire: Snow White and the Huntsman, Mirror, Mirror, un Sleeping Beauty, un Hansel şi Gretel şi multe altele). Se pare că în perioade de criză, oamenii se îndreaptă către basmele cu happy-end sau poveştile cu inamici supranaturali, nu cu cei reali, precum criza financiară. Ei bine, moda asta s-a mutat şi în televiziune, unde avem nu una, ci două premiere inspirate din basme: Grimm şi Once Upon a Time (acesta din urmă, analizat într-o postare ulterioară). Continue reading

Advertisements

Jeanette Winterson creează magie cu “Sexul cireşilor”

Aceasta nu este o carte de dragoste sau cel puţin aşa văd eu lucrurile. Mai degrabă e o carte despre felurile în care dragostea distruge, dar într-o măsură foarte mică.

Într-unul dintre oraşele pe care le-am vizitat, întreaga populaţie fusese măturată de iubire, de trei ori la rând. După cea de-a treia împrejurare, singurii supravieţuitori, un călugăr şi o curvă, au hotărât ca dragostea să fie scoasă în afara legii, în noul stat, şi că oricine va fi descoperit lăsându-se în voia ei va fi condamnat la moarte. 

Deci iubirea e văzută ca o molimă, inclusiv de unul dintre cele două personaje principale, Femeia cu Câini, un personaj monstruos, mai greu decât un elefant, care-şi apăra convingerile cu violenţă, dar nu poate să-şi apere sinele de iubirea maternă pentru un copilaş găsit în apa murdară a Tamisei, pe care-l botează Jordan, într-o referire spre fluviul în care a fost găsit şi Moise. Continue reading

First date cu Amelie Nothomb

Au trecut in jur de cinci-sase ani de cand a inceput in Romania nebunia cu Amelie Nothomb. Desi am de mult timp doua carti de ea in biblioteca, abia acum am apucat-o pe prima. “Dictionar Robert de nume proprii” incepe bine si se termina prost. Nu la modul ca sunt un cititor fitos si nu mi-a placut sfarsitul. Dar m-a deranjat ca Nothomb a construit atat de bine prima parte si cam in ultima treime a inadit doua-trei scene laolalta, un strop de auto-fictiune si tivul cartii s-a destramat din toate punctele de vedere. Cum ar veni phoning it in, asa cum zic americanii. Parca Amelie s-a plictisit si a renuntat, trimitand-o in tipografie.

La inceput, stilul m-a incantat. Ulterior mi-am dat seama (datorita cursului de scenaristica) ca autoarea asta are tendinta de a explica prea mult anumite lucruri. Ca si cum nu ar avea incredere in capsorul cititorului, care sa-nteleaga ce incearca ea sa sugereze. Continue reading