Omul-carte

Am primit aceasta leapsa foarte simpatica de la Maya si chiar daca am intarziat putin, iata raspunsurile mele…

a) Ce carte ati alege sa deveniti? Ce carte v-ar placea sa recititi din nou si din nou si din nou?

Fara indoiala, “Casa somnului” de Jonathan Coe. E una dintre cartile pe care le voi citi toata viata, la cativa ani (deja am citit-o de doua ori), probabil mai ales partea lui Terry, criticul de film insomniac (putin spus), obsedat de un lungmetraj pe care se pare ca nu l-a vazut nimeni, niciodata… Continue reading

“Ploaia inainte sa cada”

Nu ma asteptam ca in concediu sa mi se duca pe apa sambetii ritmul de citit asa de bun pe care-l stabilisem 😀

Asa ca am citit cartea lui Jonathan Coe mult mai incet decat in mod normal. Dar intr-un fel e bine, pentru ca exista destul de multa tristete in romanul asta si am ingerat-o in doze mici. Coe este unul din autorii mei preferati pe care aproape nimeni nu-l cunoaste… E imposibil sa nu-mi placa ceva scris de el, asta fiind a cincea carte citita de britanicul asta fain, obsedat de muzica, de “Stapanul inelelor” si de structuri ciudate pentru carti. In aproape fiecare roman de-al lui exista mai multe voci, anexe precum scrisori, articole, poezii.

“Ploaia inainte sa cada” nu iese din tiparul asta. Dar e inedita, pentru ca, spre deosebire de celelalte romane, unde personajele sunt preponderent barbati, aici acestia nu sunt in economia povestii mai mult decat niste simpli donatori de sperma. Continue reading