L-am regăsit pe E.T.A. Hoffman, cu “Piticuț, zis și Cinabru”

Când eram mică, citeam și tot reciteam Urciorul de Aur al lui E.T.A. Hoffman, deși știam deja pe dinafară toate pățaniile neîndemânaticului și ghinionistului Anselmus, întâlnirea lui cu șerpoaica Serpentina în timp ce stătea deprimat pe malul Elbei și cotoroanță care-l urmărea peste tot și-i submina încrederea în el. Urciorul îmi plăcea mai mult decât cealaltă povestire/ nuvelă din volum Spărgătorul de nuci, deși îl iubeam și pe acesta.

(În paranteză fie spus  că cealaltă carte preferată de mine, din aceeași colecție a Bibliotecii pentru toți copiii era Tom Sawyer Detectiv, al lui Mark Twain, probabil cea care mă făcea să râd cel mai aprig. Ea văd că a fost reeditată în colecție cu Cinabru, de editura Art)

“Cum traiesc mortii”? Ca si viii

N-ai invatat viata intr-o singura zi. Cu moartea e la fel, spune Lily Bloom, eroina-naratoare a cartii lui Will Self (prima mea intalnire cu autorul). Desi a fost o intalnire muuuult prelungita din cauza lipsei de timp profesioniste (intelegeti din asta ce vreti) si a unei dependente de RPG, care a durat vreo 2 saptamani, am terminat cartea in sfarsit si (ca sa pastrez vocea lui Lily), futu-i, mi-a placut!

O cunoastem pe Lily Bloom la vreo 60 si de ani (varsta mortii), plus inca vreo 11. Apoi suntem alaturi de ea in ultimele zile ale vietii, cand moare din cauza cancerului la san, dar probabil si a firii ei veninoase, si a Lucky Strikeurilor fatale. Lily e o evreica antisemita, rasista, cinica. Uraste cam tot: upper class, middle class, lumea de dupa moarte. Iubeste tigarile. Si sexul, de care crede ca n-a avut parte destul. In ultimele zile au grija de ea cele doua fiice: Charlotte/Charlie (pe care n-o suporta pentru ca seamana cu taica-su) si Natasha/Natty, care-i spune Mumu, de care-i place mai mult, dar care e dependenta de heroina. Si cam prostanaca.