Fringe – ultimul episod, camera 513 (spoilere abunda!!!)

De patru ani jumate încoace am avut parte de o poveste de dragoste teribilă cu un personaj, care, pentru mine, e foarte greu de egalat – ca scriitură, ca emoţie pe care mi-o provoacă, dar şi dacă stau să mă gândesc cum m-a facut să râd şi să mă minunez ca pot ierta şi iubi atât de mult un om care aproape a distrus un Univers. Care, dacă stai să te gândeşti, e oarecum responsabil de genocid. Acel om este… 

Totul a inceput cu un avion…

E o noua moda. Un trend pe care l-am observat. Mai ales la seriale, dar mi-am dat seama ca exista si cateva carti care fac asta: incep intr-un avion. Acum, majoritatea exemplelor din postul de mai jos contin o dimensiune catastrofica a avionului, dar, pentru variatie, am gasit si o mica varianta romantica a noului trend. Ajungem acolo imediat.

Ideea postului a venit prima oara saptamana trecuta atunci cand am vazut “The Event”, un nou serial care, aparent, ar trebui sa umple gaura de dimensiunea “Lost” din viata noastra. Dar teoria mi s-a confirmat abia astazi, cand am pus mana pe cartea “Molima”, scrisa de Guillermo del Toro cu Chuck Hogan.

Puncte de vedere despre 9/11

Mai exact, trei: un film, un serial si o carte, care au tratat in feluri diferite ziua aia neagra din istoria Statelor Unite si a lumii.

Vreau sa incep cu romanul excelent al lui Jonathan Safran Foer, o poveste deloc globala, foarte personala, despre un mic copil, Oskar, un micut precoce, al carui tata a murit intr-unul dintre turnurile gemene, iar calatoria lui  il aduce aproape de a se impaca cu prima mare trauma din viata lui (mult prea devreme).

“Extrem de tare si incredibil de aproape” este, asa cum Foer a inceput cu “Totul este iluminat”, pe rand smulgator-de-inimi si amuzant intr-un fel ironic. Dar pe langa intriga din prezent, mai avem parte de alti oameni care, din cauza altor razboaie stupide, au pierdut persoane dragi lor.

Seriale peste seriale peste seriale

Leapsa de la Oana si de la Ioana. Raspunsul, mult intarziat…

Preferatele mele: Lost, Buffy the Vampire Slayer+Angel, Fringe, How I Met Your Mother, House,  Chuck, The Good Wife/Sotia perfecta, Battlestar Galactica, Dexter, True Blood, Supernatural si, cel mai recent, Bones. Si multe altele, pe care probabil le voi adauga la coada insemnarii, atunci cand imi voi aduce aminte de ele.

Genericul de serial ca opera de arta

Tendinta pe piata serialelor americane este urmatoarea: la cele patru televiziuni publice genericula ajuns sa fie minimalist – un carton cu numele serialului (vezi Lost, Heroes, 24, FlashForward), in timp ce televiziunile prin cablu – HBO, Showtime – se dau in spectacol (intr-un fel bun) cu niste generice geniale, aproape opere de arta in sine, care dureaza in jur de 1 minut si jumatate si care exprima atat de bine esenta serialului!

Asa ca, mai jos, am selectat cateva dintre genericele mele preferate, peste care nu dau niciodata fast forward.

Fringe, ringtone si noua obsesie

Leapsa mutanta a lui Veo care-mi cere sa vorbesc putin despre ringtone-urile mele, dar eu, parsiva ce sunt, ma voi folosi de aceasta ocazie pentru a vorbi despre serialul “Fringe”. Piesa de pe genericul lui Fringe o am ca ringtone deja de cateva luni (si cand ma uit la serial am impresia ca-mi suna telefonul – si cum mereu ma streseaza astia cu telefoane de la serviciu sau in legatura cu serviciul, mi-am creat un reflex neplacut sa tresar cand aud telefonul sunand Fring-y si probabil ca in curand nici n-o sa-mi mai placa deloc melodia asta de altfel foarte faina).