Seriale noi: Cronică “Person of Interest”. Jim Caviezel e android

  Înainte de orice, aş vrea să fac o serie de comparaţii despre cum joacă Jim Caviezel în acest serial: ca Data din Star Trek: The Next Generation, care a uitat cum să fie intrigat de natura umană. Ca un zombie care a învăţat din când în când să articuleze cuvinte, dar nu înţelege ce înseamnă acestea. Ca un extraterestru care vrea să se integreze în lume, dar un om depresiv i-a dat toate lecţiile despre ce înseamnă să fii om. Ca un bărbat căruia i s-a scos zona limbică a creierului, responsabilă pentru emoţii. Ca un tip venit din viitor căruia îi lipsesc corzile vocale şi are un dispozitiv (ce-i drept avansat) de vorbire electronică. Ca un tip posedat de un demon plictisit. Ca un mort supărat că a fost înviat. Ca un tip care şi-a injectat prea mult Botox în pomeţi şi în jurul ochilor, dar era mahmur la timpul injecţiilor şi faţa nu i-a îngheţat în zâmbet. Ca paraplegicul Tio din Breaking Bad, numai că nu e paraplegic (Mint! Tipul care-l joacă pe Tio nu zice nimic dar joacă cu faţa de rupe!). Ca un robot ruginit la încheieturi.

Totul a inceput cu un avion…

E o noua moda. Un trend pe care l-am observat. Mai ales la seriale, dar mi-am dat seama ca exista si cateva carti care fac asta: incep intr-un avion. Acum, majoritatea exemplelor din postul de mai jos contin o dimensiune catastrofica a avionului, dar, pentru variatie, am gasit si o mica varianta romantica a noului trend. Ajungem acolo imediat.

Ideea postului a venit prima oara saptamana trecuta atunci cand am vazut “The Event”, un nou serial care, aparent, ar trebui sa umple gaura de dimensiunea “Lost” din viata noastra. Dar teoria mi s-a confirmat abia astazi, cand am pus mana pe cartea “Molima”, scrisa de Guillermo del Toro cu Chuck Hogan.

Bufet suedez cu seriale noi (I)

E sezonul de toamna la premiera de seriale. Nu ca as avea prea mult timp liber, pentru multe noi chestii de urmarit, dar m-am hotarat sa testez episoadele-pilot din fiecare, ca sa stiu la ce sa ma astept. Acum, am sperante pentru cateva dintre ele sa devina mai bune. (Am inclus si serialele politiste, desi genul ma cam plictiseste deja, dar si serialele cu avocati, desi Good Wife/Sotia perfecta e mai mult decat de ajuns pentru mine…) Iata “judecatile” la cald:

Fringe, ringtone si noua obsesie

Leapsa mutanta a lui Veo care-mi cere sa vorbesc putin despre ringtone-urile mele, dar eu, parsiva ce sunt, ma voi folosi de aceasta ocazie pentru a vorbi despre serialul “Fringe”. Piesa de pe genericul lui Fringe o am ca ringtone deja de cateva luni (si cand ma uit la serial am impresia ca-mi suna telefonul – si cum mereu ma streseaza astia cu telefoane de la serviciu sau in legatura cu serviciul, mi-am creat un reflex neplacut sa tresar cand aud telefonul sunand Fring-y si probabil ca in curand nici n-o sa-mi mai placa deloc melodia asta de altfel foarte faina).