Cimitirul de piane, multiplu de Francisco Lazaro

Gesturile si oamenii lasa o umbra care intarzie in urma lor, care se deplaseaza in slow-motion. Peixoto umple fiecare camera cu volume de umbre si lumini, fiecare cu atingerea si greutatea ei.

Asta e doar unul dintre miracolele care au loc in cartea asta. Pe care sunt incantata ca am citit-o si sigur o voi reciti. La doar 270 de pagini, am tras muuuult timp de ea, tocmai pentru ca nu voiam sa se termine.

In cea mai mare parte a timpului, tatal meu facea usi si ferestre, facea taburete ca sa se aseze oamenii pe ele, facea mese, dorindu-si ca oamenii sa aiba farfurii de supa ca sa le aseze pe masa; dar in visurile sale asculta piane, asa cum asculta imposibilele iubiri.

Tatal este Francisco Lazaro. Fiul care povesteste este Francisco Lazaro. Dupa parerea mea, mai exista inca un Francisco Lazaro a carui voce se aude in carte. Dar nu pot sa spun cu certitudine ca asa e. Avem o relatie fragila intre un tata si un fiu. Si alt tata si alt fiu. Si daca asta e axa romanului, si dinamica  intreaga a familiei e extrem de complexa. Si  foarte emotionanta. Continue reading

Advertisements

Traieste clipa (mortii)!

Abia am trecut de jumatatea anului si deja pot sa declar: cartea asta sigur intra in top trei pana la sfarsitul lui 2010!  Am cumparat-o de la Kilipirim datorita citatului de pe coperta, apartinandu-i lui John Updike: “un scriitor cu puteri hipnotice”. Si avand invedere ca Updike are si el niste puteri hipnotice (inca mai sunt bantuita de o imagine din “Vrajitoarele din Eastwick”, de acum sase luni), sunt inclinata sa-l cred.

“Clipa mortii” la care se refera titlul este cea a lui Joseph si Celice, doi zoologi cam anosti, la vreo 55 de ani, care sunt ucisi chiar inainte sa faca sex pe plaja de la Baritone Bay (numita asa expresiv datorita efectului muzical pe care-l are vantul asupra dunelor de nisip), in acelasi loc in care avusesera prima partida de sex in urma cu 30 de ani.

Clipa mortii e nucleul din care se desprind toate celelalte fire narative, multe. Nu este vorba despre dezlegarea unei crime. Ci despre dezlegarea misterului a cine erau Joseph si Celice. Continue reading

Nowhere Man, fantezii cu Jozef Pronek

Editura Polirom m-a manipulat perfect, facandu-ma sa cumpar romanul asta. (Si bine a facut!) Am primit un newsletter de la ei, in care-mi spuneau ca, daca mi-au placut “Middlesex”, de Jeffrey Eugenides, “Bastarda Istanbulului”, de Elif Shafak, şi “Totul este iluminat”, de Jonathan Safran Foer, atunci o sa-mi placa si cartea asta. Cum toate cele trei sunt pe lista favoritelor mele, am cedat si am cumparat cartea. (Si bine am facut).

Titlul romanului, care ar putea la fel de bine sa fie o suma de povestiri cu acelasi protagonist, Jozef Pronek, se refera la piesa Beatles “Nowhere Man”. Asta pentru ca, atunci and Jozef era adolescent in Sarajevo, a invatat sa cante la chitara pentru a interpreta piese Beatles. Asta inainte sa treaca la blues. Continue reading

Never Let Me Go – Kazuo Ishiguro

“Sa nu ma parasesti/Never Let Me Go” este genul de carte pe care e mai bine s-o citesti fara sa stii nimic despre ea. Asa ca voi spune cateva cuvinte despre ea inainte de un “spoiler alert”.

Nota: Eu m-am spoilerit de la rezumatul din interiorul cartii (pagina 4), care apare imediat dupa biografia lui Kazuo Ishiguro.

“Never Let Me Go” este genul de carte care te cucereste de la inceput, ceea ce in engleza se numeste “page-turner”. A devenit dupa doar cateva pagini una dintre preferatele mele, poate si datorita naratoarei, Kathy H, care, in prima parte a cartii povesteste despre prietenii ei, Ruth si Tommy, cu care locuieste la Hailsham, un fel de scoala privata din Marea Britanie. Pana acum, nimic uimitor, daca n-ar fi vorba de stilul in care povesteste Kathy. La inceput am vrut sa descriu stilul ca fiind simplu, delicat, usor retinut, dar abia cand ajunsesem la ultimul capitol mi-am dat seama ca cel mai potrivit cuvant care sa descrie stilul cartii este resemnare. Asa vorbeste Kathy, resemnata, detasata de toate incidentele povestite. Evoca stari si senzatii intense, anxietate de adolescent, dor si tristete, dar este ca si cum acestea nu mai conteaza pentru ea.

Continue reading